luni, 16 februarie 2015

6 dec 2008

6.12.2008
Fiecare rand pe care il scria era imediat dat uitarii printr-un simplu click. Cat de simplu e sa distrugi, cat de simplu e sa darami tot ce ai construit intr-o viata, cat de usor e sa distrugi ceva ce cu greu te-ai straduit sa imortalizezi.
Poate sentimentul pe care il simti cand darami ceva te ajuta sa alini durerea…dar apoi regreti.. nu toti au puterea de a o lua de la capat.. nu toti invata din greseli si ajung din nou sa distruga ce cladesc. Totul poate sa ruleze la nesfarsit.
Poate e bine sa fii doar un om simplu..care se preocupa doar de problemele zilnice… poate nu e bine sa vrei sa ajungi departe… e bine sa visezi, e sanatos…te simti bine…dar dauneaza. Daca nu stii sa controlezi visele….daca traiesti in vise..daca crezi ca ele sunt reale…si apoi te lovesti de realitate…daca vrei prea mult de la  ceva sau te astepti la prea mult de la cineva…apoi daca nu ti se raspunde cum doresti cazi …si doare. Si nimeni nu crede…pentru ca acel nimeni nu a trecut prin asta.
Avea o viata perfecta. Chiar daca ii placea sa exagereze, stia ca oamenii o iubeau si faceau orice pentru ea..chiar daca unii doar in subconstient. Trebuia sa aiba o mica obsesie. Pentru ca nu putea avea.. si pentru ca nu ii placea sa piarda. Dar deja se lovise de prea multe ori…insa placerea pentru esec ii dadea putere sa spere… sa priveasca stelele si sa viseze…sa si-l imagineze alaturi de ea… sa stea pe malul marii si sa-si vada viata alaturi de el. Sa priveasca in spate si sa vada lumea pe care o iubeste atat si care o adora. Sa simta apa mangaindu-I pielea. Sa-si priveasca unghiile negre neroase de 3 saptamani si sa-si depaseasca din nou recordul personal. Cand nu sunt griji, sunt unghii frumoase. Vara o face sa fie libera. Vara poate sa fie printesa de demult. Din copilarie. Adorata de toti. Care se confrunta acum cu problemele vietii. Nimeni nu vrea sa o ajute…sau e ea prea grea de cap si nu vede. Sau poate pur si simplu vrea prea mult. De ce  e mereu alb si negru? Rozul e chiar frumos.
Nu vrea sa traiasca Happily Never After. Vrea o viata frumoasa… vrea sa fie iubita.. sa simta ca e lumea unei anumite persoane si ca poate sa genereze macar un zambet plin de iubire cu o simpla privire. She said no happily never after. Dar tot ce face… se pare ca e degeaba. Poate doar ii este frica sa fie ea. Pentru ca ea,asa cum este…este grozava. Dar de ce nu vad si altii asta? Are nevoie de o aprobare continua… de o siguranta pe care doar cineva i-o poate oferi.
Nu poate sa se minta singura..dar pe ceilalti da. Poate un pic de curaj ii lipsea. Pentru ca cu putin curaj ar fi putut sa faca multe. Dar prefera sa le faca doar in vise. Visele sunt vise.. nu sunt  materiale …si in vise e doar ea reala. Iar in realitate ceva o impiedica. Frica de a nu fii singura reala si in viata reala. Din nou are nevoie de siguranta si de confirmare. Ceea ce pe cineva deranjeaza. Si ea nu intelege de ce.
Dar continua sa viseze. Pentru ca intr-o zi, cand cerul se va lumina si in viata lui… va fii stralucire peste tot.  
Scrie fara rost. Dar spera sa fie inteleasa.
As she walks she starts to smile, realizing she hadn’t for a while.
Si cand scrie… aude cateodata sunetul eliberarii. Chiar si cu un mesaj…. Aripile ii cresc din nou, iar zambetul ii invadeaza chipul. Si dulcea realitate o loveste…strigand ca nu e adevarat. Dar ei nu ii pasa. Era frumos chiar si asa. Caci apoi urma sa adoarma zambind si putea sa intre in lumea viselor. Iar tomorrow is another day. Si poate reveni la vechia ei obsesie…sa faca pe diva.

De ce unele persoane sunt atat de false si de nesimtite incat sa baga peste ceva ce dureaza de atata timp… si vor sa fie ele principalul pion? De ce unora le este atat de usor sa minta si de ce altii sunt atat de naivi? De ce le dau mai multa importanta acelor persoane decat celor care merita cu adevarat?
Vrea un Craciun fericit. Sa aiba liniste.Stabilitate.Certitudine.Iubire. Dar stie ca nu e posibil daca se asteapta la lucrurile astea din partea unei persoane. Sau poate da.
Poate ar trebui sa gaseasca pe altcineva. Asta si-a spus o vara si o toamna intreaga. Dar cand totul era mai rau si pe sfarsite…iluzia ii era hranita din nou…iar sufletul i se umplea din nou de fericire si de un sentiment de libertate. Chiar daca era pentru putin timp. O facea sa traiasca. Singura…dar traia. Chiar daca in secunda urmatoare murea din nou. Iar apoi din nou invia.Viata si deznadejde. Bine si rau. Alb si negru. Iluzie si realitate. Singura si impreuna. De ce nu le poate avea pe toate? Poate ar trebui sa lupte mai mult. Poate ar trebui sa lase presupunerile. Poate nu ar trebui sa il astepte. Sa ii presupuna sentimentele si modul de a gandi. Si sa lase totul pe mana destinului. Stie ca daca nu face ea ceva bine…altcineva nu o face.
Ea traieste prea mult. Si prea intens. Si doar pentru ea. Daca si el ar vedea-o…poate lucrurile ar fi altele. Dar frica o imbraca si se rezuma la doar a privi. Cum viata trece pe langa ea. Cum mana se desprinde din stransoare. Cum zambetul ii este adresat altei persoane. Cum cuvinte nepotrivite i se astern pe buze. Cum lacrimile ii inunda ochii. Cum este privita cu ura de catre alte persoane si cu o oarecare retinere si grjia ca pentru o persoana mica si nepregatita. Cum se poate transforma in cineva imatur. Cum vede ca sansa trece si nu poate face nimic ca sa o tina langa ea. Cum nu poate sa faca ceva. Cum cade in deziluzie.
De ce doar priveste? De ce doar viseaza? De ce doar ea? De ce se hraneste din ceva ireal? De ce spune numai prostii? De ce distruge? De ce nu poate sa obtina nimic? De ce se simte ca o ratata? De ce nu e privita la adevarata valoare? De ce atunci cand plange nu este pur si simplu tinuta strans in brate cu cea mai mare delicatete posibila? De ce nu i se sopteste ca totul va fii bine si daca i se spune…e pentru ca ea intreba. De ce isi fac idei preconcepute unul despre celalalt? De ce are senzatia ca e doar un vis? De ce nu raspunde la telefon? E doar un vis. Ce e pe cale sa fie inlocuit de unul real. Un vis prelungit. Doar 4 ore,caci maine are teza.
El devine mai important decat orice.
Si ei I se rupe sufletul in doua cand vede ca nu poate fi asa cum trebuie.De ce nu poate sa ramana totul la fel? De ce sunt mereu in schimbare? De ce nimic nu ii iese? De ce exista ceva asa de profund?
She needs something. Daca ea nu se poate ajuta, nimeni nu o poate face caci nimeni nu ar risca nimic pentru ea. Daca aici nu e fericita, de ce nu poate sa fie in alta parte? Se rezuma la doar a privi. Caci stie ca daca vorbeste, totul se destrama.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!