vineri, 29 mai 2015


                       You left my soul bleeding, so you could be king. 
 You chose to reign, to rule them all.
 Too bad all the Kingsmen left, they didn't want such a weak man to be the first among them.
 You left my heart to ache, only so it can find the right pace again.
 This kingdom is an illusion and those who proclaim to rule are the first to go away.
But you wouldn't know this, you were too vain to see the truth.
 Those eyes that once carried happiness, now only carry hell.
 Hell is empty and all the weak devils are here, and you can rule them all! King of foolishness, king of failure, and me, the Queen of Hearts.

                              

sâmbătă, 23 mai 2015

Fiecare om are limite. Eu le am pe ale mele si nu stiu cum se face, dar de fiecare data parca se largesc si mai mult. De fiecare data cand te joci cu mintea mea, rabdarea mea ajunge la limita si merge si mai departe. Si eu sunt uimita de cat de puternica e mintea mea si cat de slaba e a ta. Eu nu ma mai intorc, nu ma mai inspira trecutul. Voi gasi mereu unde sa ma simt vie. Atat de multe jocuri si farse, incat nici nu mai stiu care e realitatea. Am stiut oare vreodata? Visez atat de mult si vad viitorul din toate perspectivele incat imi e greu sa raman in prezent. Imi doresc mai mult si dorinta asta nu imi face bine. De ce nu pot fi multumita? Oare pentru ca stiu ca pot si ca merit mai mult? 
Reflectez. Contemplez. Admir frumusetea si o asez pe un piedestal. O venerez. Ma atrage ca un magnet. Tot ce e opus ma sperie si ma indeparteaza. 

 Mi-ati testat limitele si va place sa continuati, pentru ca stiti ca duc. Limitele imi sunt paradoxale. La inceput, ca un zid interminabil de inalt, iar apoi, ca un zid interminabil de lung. Amagire, speranta. Totul e ciclic. Ca un infinit, what goes around comes around. Din pacate pentru voi, frica nu ma opreste, ma impulsioneaza.
Din pacate pentru tine, am intalnit tot felul de oameni, stiu jocurile, stiu regulile, stiu vrajelile si iti stiu si limitele. Am invatat de la cel mai bun si cred ca l-am depasit. Azi construiesc si maine distrug. De ce ne e mai usor sa daramam totul dintr-o data decat sa rupem o foaie si sa o ardem? Oricum, niciodata nu vom uita totul si niciodata nu vom iubi complet.
M-ai impins catre limite doar ca sa imi cresc rezistenta. Nu am uitat dintr-o data, tu m-ai instruit pe ascuns incet incet, in fiecare zi. Dupa ce mi-am depasit limita asta, mi-am dat seama ca nu voi mai fi niciodata la fel. Ma schimb. Realizez mai multe, in special cate am pierdut. Mi-am subestimat limitele, iar eu pot sa fac orice.
Zidul asta va ramane intre noi doi mereu. Dupa ce am trecut de el, m-am simtit mai vie pe partea celalalta. Am avut orice, dar nu rabdare. Am simtit ca nu sunt eu cea care trebuie sa astepte. De ce sa astept cand pot sa am orice, oricand ce vreau eu? Nu pot astepta curajul tau. Inseamna ca nu iti doresti destul. De aceea, limita mea a indurat multe, si dupa ce le-a indurat, s-a saturat si a plecat, fara nevoia de a se uita in spate. 

vineri, 22 mai 2015

Happy



I found what I'd been looking for in myself
Found a life worth living for someone else
Never thought that I could be, I could be
Happy, happy

miercuri, 20 mai 2015

SKINS

Serialul asta ne-a marcat adolescenta multora dintre noi. Sunt sigura. Am vazut ca viata nu e chiar asa de usoara sau plina de farmec si am primit aprobarea sa fim tristi, depresivi si singuri. Cam deprimant, dar totul e perfect adevarat, melancolic si trist. 
Aici sunt putine scene care au trezit ceva in mine: ceva puternic, ceva ce era deja, interes, adevar, curiozitate, compatimire. Am fost mult prea deprimata oricum de fiecare data cand ma uitam la Skins... dar e o parte din mine. 































marți, 19 mai 2015

cum iubesc...

Si totusi, cum as iubi eu?
Complet, adevarat, in totalitate. Nu as mai fi nelinistita. Asteptarile mele vor fi indeplinite fara sa mai cer nimic. As da si as primi mai mult decat am stiut vreodata ca pot. Prima dragoste, urmatoarea, ultima... eu pot iubi de atatea ori, in atatea feluri, si mereu ma voi dedica. Unele doar dispar mai repede, sunt atat de intense incat se sting repede. Altele raman ca o rana, ca o cicatrice permanenta, care imi vor aduce mereu aminte cat de puternica sunt. Te poti indragosti de o mie de ori, poti avea mii de obsesii. Pasiunea e dependenta de dragoste, dar dragostea nu inseamna pasiune. Pot sa consider atragatori multi baieti, dar niciodata nu ma voi indragosti de ei. O relatie nu va fi o  dragoste de o viata. Dar cand vine dragostea adevarata, o vei simti. Totul va sta in loc si nu va fi loc de griji. Voi fi responsabila, voi stii ca maine va fi tot aici. Voi fi diferita si gata sa o primesc. Ma voi implica diferit si voi avea certitudinea si siguranta mult visata. Totul a fost doar o joaca pana acum. Vom avea lumea noastra si nu va mai renunta nimeni la mine. Caci ce e viata daca nu o poti imparti?
cand voi iubi cu adevarat, nu voi mai accepta compromisuri. Ori imi dai totul, ori nu imi trebuie nimic, caci eu iti voi da totul. Daca nu voi fi iubita, mereu imi va lipsi ceva. Fericirea o vom imparti la doi. In iubire, nu e loc de teama. Daca el se va teme de mine, eu il voi lasa. Daca il voi intimida, nu are ce sa caute langa mine. El nu va intelege lumea mea, nu va putea sa imi dea jos masca, si nici nu va pricepe ce se ascunde sub ea. Iubirea e mai presus de orice: ambitii, jocuri, putere, obiceiuri, indatoriri, prejudecati, rusine, sfaturi proaste. Tot ce va conta e sa nu dea inapoi cand va fi momentul sa ma iubeasca. Am invatat ca ceea ce iubesc ma reprezinta. Daca el va fi defect, eu voi avea mii de probleme personale. Totul se va reflecta asupra mea. In iubirea adevarata pe care o voi avea intr-o zi, voi fi cea mai buna varianta a mea, pentru ca el va fi cel mai bun, vom scoate la iveala exact de ce avem nevoie. Si va fi natural, vom stii ... Ia-ma in brate, fa-ma sa rad si ai grija de mine. 
oamenii care pot iubi cu adevarat de mai multe ori in viata, sunt mai fericiti. Sunt mai puternici, dau dovada de o cunoastere extraordinara de sine si de o motivatie din alta lume. Ei vor pune capat unei relatii atunci cand nu se mai simt in regula si vor incepe alta cu aceeasi daruire si aceeasi intensitate. Eu nu cred ca sunt asa .. ma consum, ma implic si apoi dispare totul. Exista resentimente si exista negare. Oamenii astia fericiti vor trece usor peste prejudecati, vor trece de perceptia fireasca a dragostei, vor incepe din nou o noua viata. 
Sunt si oameni care iubesc o singura data in viata, dar sunt mult prea lasi sa isi traiasca dragostea asta pana la capat. Apoi, toata viata lor va fi o goana dupa copiile marii iubiri. Vor schimba mii de persoane, vor cauta ce au avut, si niciodata nu vor gasi. Oamenii astia sunt mai tristi decat mine, mai slabi si mereu in cautarea absolutului, caruia i-au dat cu piciorul din orgoliu. Golul lor nu va fi niciodata umplut. Va fi infinitul sufletului lor, intr-o continua miscare, niciodata nu isi va gasi sfarsitul. Copii fidele sau corespondente exacte nu exista. Mereu va fi comparatia, mereu va fi frustrarea, iar ei nu vor fi impliniti. 
Inainte sa iubesc pe cineva cu toata fiinta mea, am realizat ca trebuie sa ma iubesc pe mine, sincer, necontrolat, nejustificat. Eu sunt cea mai importanta pentru mine. Eu am uitat sa ma iubesc. Cum sa ma astept sa ma iubeasca cineva daca nici eu nu o fac? dar acum o fac, si mi-am deschis nenumarate porti. Iubeste-te pe tine si vei cuceri lumea. Schimbarea vine si o vei vedea, chiar daca la inceput nu crezi. Nelinistea mea venea din adancul sufletului meu, din lipsa pacii interioare, din faptul ca nu am inchis ranile din copilarie si din trecut. Nu eram inteleapta, nu eram linistita. Am acceptat prea multe, m-am coborat, crezand ca acolo apartin. Dar din fericire, eu am crescut si am ajuns inapoi unde mi-e locul : sus... Din pacate, am suferit pentru a ma iubi pe sine, dar acum, toata suferinta nu mai inseamna nimic. Nu va mai insemna nimic in urmatorii 5 ani. dar iubirea fata de mine? va creste in urmatorii 5 ani. 
I am totally rambling.
Am facut atatea promisiuni pe care nici eu nu le credeam. E ciudat cum "pentru totdeauna" nu a insemnat nimic, a disparut asa de repede cum a si aparut. Am spus " te iubesc", "mi-e dor de tine", "esti totul", " nu pot trai fara tine" ... si asa cum le-am spus, asa au si disparut. au insemnat atunci ceva, acum nu mai inseamna nimic. Timpurile s-au schimbat, eu m-am schimbat, si nu mai pot concepe acele fraze in acest moment. 
Cand voi iubi din nou, o voi face neconditionat. Fara atatea griji. Daca ne indragostim, ne indragostim ca nebunii. Nu voi mai avea nevoie de raspunsuri, le voi avea deja in fata ochiilor. Ele complica sinceritatea acestui sentiment. Daca exista totusi intrebari, griji, suspiciuni, ma voi astepta sa nu fie iubire sincera. 
Nu imi va mai fi frica de nimic. Nici de o indragosteala, nici de o iubire, nici de un sfarsit, nici de o cearta, nici de o a doua sansa. Nu e loc de teama in iubire, asa cum am mai zis. Vreau sa nu mai simt frica, vreau sa fiu iubita pentru ce sunt. Sunt capabila sa iubesc atat de mult. Vreau sa traiesc in prezentul de azi, sa iubesc la timp, sa nu mai pierd oportunitati, sa nu mai regret nimic.
Imi place ca iubirea sa fie all-consuming, sa dau totul si sa primesc totul. Nu ma poate intelege nimeni, decat cineva ca mine. 



luni, 18 mai 2015

You're nothing to me until you're everything



Te-am iubit prea mult, asta imi e concluzia. Mai mult decat meritai si mai mult decat as fi crezut ca pot iubi. Am tinut iubirea asta in mine pentru mult timp si ti-am dat-o pe toata. Dar paradoxul meu: atat de mult te-am iubit incat ma intreb daca chiar a fost iubire adevarata. Poate am iubit doar ideea de iubire, poate a fost doar o pasiune prea puternica, un orgoliu hranit, o testare a limitelor mele, care oricum s-a terminat cu o distrugere in masa a mea si a ta. Asa ca iubirea asta pe care ti-am dat-o a fost : rapida, intensa, copilareasca, orgolioasa, egoista, cu asteptari, cu defecte, obsedanta, bolnava chiar. Am inceput sa ma conving ca nu a fost iubire adevarata, ci doar o indragosteala care nu se mai termina. Ceea ce a ramas din ea nu ma hraneste, nu imi da nici aripi, nici suspine. Te-am iubit atat de mult incat acum nu mai simt nimic. Cel mai paradoxal lucru. Am fost o egoista, o nerecunoscatoare sau poate am stiut de la inceput. Fricile mele s-au adeverit. Intuitia mea nu a dat gres. Stiam din prima zi ca urma sa te iubesc prea mult si ca se va termina. Si chiar s-a terminat, nu e loc de mai mult. Daca era sa fie, nu ne bateam joc, faceam un mic efort. Dar cu doi egoisti vanitosi, care nu au fost gata sa iubeasca linistit, cu calm, cu viziune de viitor... 

Lasa-ma inauntrul tau, acolo unde doar tu te pierzi
Lasa-ma sa-ti ocup mintea asa cum tu o faci cu a mea 
Sufletul tau e un dezastru, e o epava, nu stiu cum poti trai asa. Niciodata nu o sa iti insusesti lucrul asta, ti se pare normal. Te-ai inchis si ai aruncat cheia. 
Poarta-ti masca in continuare
Atat poti, atata duci, puterile tale se opresc aici, iar ale mele sunt infinite. Niciodata nu vei ajunge aici sus, pentru ca ai ales deja sa iti fie frica. 


Nu insemni nimic pentru mine. Totul sau nimic. M-am pierdut, crezand ca am totul, dar de mult aveam doar nimic. In iubirea adevarata, nu merge cu jumatati de masura. Totul sau nimic. Esti totul pentru mine sau poti pleca. Sunt atatea lucruri mediocre in viata, iar iubirea nu trebuie sa fie unul dintre ele. 
Suntem indragostiti si spunem ca iubim, dar de fapt e doar o iluzie, un vis. Ne atasam, traim o inchipuire, suntem egoisti. Ne dam seama ca nu am iubit acum, cand s-a terminat deja totul. Adevarata iubire e alta, are sens,are cauza, niciodata nu as fi in stare sa renunt la ea. Nu m-as fi vindecat atat de usor. 

duminică, 17 mai 2015

Ce-ti lipseste? Parca ieri erai fericita ... Nu poti uita de griji, de intrebari, de framantari? La ce sunt bune daca nu sunt reale? Nu te poti tine de plan? Nu poti pune in aplicare toate sfaturile pe care le oferi? E adevarat, linistea vine cand te astepti mai putin, cand o astepti fara astepari si cand uiti ca ai avut un trecut. Momentul ala de extaz ti-a dat aripi, ti-ai luat avant si ai primit fericire pentru toate zilele negre ale depresiei. Oare se intoarce? Doar opreste-o. Nu vreau sa o mai vad. Drumul tau e doar in ascensiune, nu suport sa te vad cum cazi. Ce sunt obstacolele astea? Ce sunt nostalgiile astea despre persoane pe care nici nu le cunosti? Ce sunt greselile astea? Azi, scopul tau nu e sa te gandesti la cum va fi. Azi scopul tau e sa ai grija de prezent. Tocmai se terminasera zilele neproductive, tocmai se aranjase haosul fara a fi nevoie de o a doua persoana. La ce e buna? Cand te repari singura. Altcineva nu are nevoie de tine asa, incompleta. Heal yourself.
 Uita cine esti si descopera cine esti cu adevarat.
Cand a fost ultima oara cand ai avut grija de tine? Recent, nu? Ai uitat tot, iar viata ti-a adus o multime de noi bucurii. Acum ce faci? Analizezi ce ai primit si vezi ca incepi sa pierzi iar ... Nu poti controla situatia, iti scapa printre degete, si orice lucru rational pe care il faci te indeparteaza. Nici nu stii ce vrei, dar stii ca te simteai minunat facand doar ce vrea sufletul tau, nu si mintea ta. Cum o stii, mintea ta e prea complicata, plina de suspiciuni, agila si priceputa sa nutreasca cele mai imbarligate planuri. Uita de ea azi, uita de griji, uita de ce va fi, traieste iar azi. Ti-ai dat timp, ti-ai luat destule pauze. Munceste azi, distreaza-te dupa.
Uita! Uita de ratiune, uita de constrangeri. Pierde-te iar in bucurii, si ele vor veni la tine. Nu mai astepta, caci vei primi. Semnele sunt acolo, dar ai gresit destul. Lasa totul sa curga cum e scris. Ce ar fi viata fara nebunii? Ai primit doar o mica bucata din ce poate fi viata ta, va fi timpul sa alegi, dar nu deveni obsedata de alegeri. Vei stii daca e bine sau rau si in functie de cat de fericita te vei simti, vei stii... Doar da-ti timp si nu mai lasa depresia sa revina, nu mai e loc pentru ea. cat de bine se simtea durerea, mai bine se simte bucuria. Si incet incet, va veni iar fericirea.

Con artists


"As far as I could see, people were always conning each other to get what they wanted. We even con ourselves. We talk ourselves into things, you know, we sell ourselves things. When we don't even need or want, you know, we're dressing 'em up. We leave out the risk, we leave out the ugly truth. Cause we are all conning ourselves, in one way or another, just to get through life. "  -American Hustle

Caci cine e cel mai mare dusman al tau? Tu. Te complaci in aparente, in ceea ce trebuie, in ceea ce e la moda, in ceea ce crede lumea despre tine si te pierzi in imaginea asta falsa, nici pe departe completa, nici pe departe fara cusur, nici pe departe autentica. Imaginea asta e doar in mintea ta, nimeni nu pune pret pe ceea ce etalezi, cu ce te lauzi ca ai si de fapt nu ai si cu ce pari ca esti. Un lucru comun la care ne pricepem e sa identificam din prima daca esti de calitate sau nu.
Pentru lucrurile care conteaza cu adevarat pentru noi, niciodata nu e prea tarziu sau prea devreme. Timpul sta pe loc pentru ca noi sa luam decizia de a fi autentici, de a fi fericiti deep inside. Incepe oricand vrei tu, doar incepe sa fi asa cum ai vrut dintotdeauna. Nu exista reguli, nu exista "trebuie", schimba obiceiurile si traditiile care nu iti apartin, pe care le-ai mostenit fara vointa. Poti sa fi cel mai bun sau cel mai prost. Pe drumul catre autenticitate mereu vei gasi obstacole si va fi foarte usor sa te pierzi. Sper ca vei profita de ocazii, sper ca vei citi corect semnele, sper ca vei simti lucruri pe care nu le-ai mai simtit, sper ca vei intalni oameni care iti vor trezi sentimente si senzatii pe care nici nu stiai ca le poti avea. Sper ca vei avea curajul sa iti traiesti viata asa incat sa fi mandru de tine, fericit cu tine si linistit, si daca nu, sa ai curajul sa o iei de la capat. Exista multe inceputuri sau intorsaturi de situatie. Viata e facuta din mii de episoade ... Daca azi pierzi, nu deveni obsedat de castig, caci el va veni cand deja ai acceptat unde te afli.
Lucrul la care suntem cu totii buni e faptul ca ne mintim cu cea mai mare usurinta. Ne inselam, ne convingem ca e ok sa ne ascundem sub aparente, ca e gresit sa avem curaj, ca e normal sa nu riscam. Asa am fost educati, asa vedem in jur, asa facem si noi. Cel mai usor e sa fim lasi, cel mai usor e sa visam cu ochii deschisi si sa fim siguri ca putem reusi, in orice aspect al vietii, dar niciodata sa nu incercam. Ne pricepem la dezbateri si mai si castigam cand ne certam cu noi insine. Aducem cele mai plauzibile argumente daca e sa renuntam la ceva ce ne dorim : nu e momentul, nu voi reusi, altcineva se pricepe mai bine, fata aia nu e de mine, baiatul ala nu ma place oricum,profesorul ala oricum isi cauta un student mai destept, restaurantul asta e prea scump, filmul asta e prea tarziu. Daca nu riscam acum, cand suntem tineri, cand o vom face? cand vom avea o familie si stabilitate si vom avea un chef nebun de rebeliune? nu inteleg cum de unii sunt atat de lasi. In afara de faptul ca sunt lasi, te mai si judeca, mai cred si in prostia lor ca sunt mai buni decat tine. Nu, nu sunteti ... sunteti doar pierzatori in jocul asta numit Viata. Daca esti viu, nu inseamna ca traiesti. Regretele? te vor urmari, dar daca esti puternic, le lasi repede in urma. Consecintele? daca risti pentru fericirea ta, ele nu vor fi majore. Ce cred ceilalti? de ce te-ar interesa? Ei sunt fericiti deja, si nu fac nimic pentru fericirea ta. Viitor? va mai insorit daca faci precum iti dicteaza sufletul. Siguranta? daca intrebi lucrul asta inseamna ca nu stii ce e aia fericire. Totul se va lega, totul se va aseza in armonie. 
Nu te mai minti singur. Esti doar unul ca toti ceilalti daca nu ai curajul sa scoti la iveala nebunia din adancul tau. 

luni, 11 mai 2015

Solitaire

Unii nu ar intelege cum de am avut parte numai de dezamagiri de-a lungul vietii, de la prieteni, persoane apropiate si mai putin apropiate, situatii in general sau asteptari neimplinite.
Ideea e ca vad totul mult prea profund. Imi pun prea multe intrebari. Prefer sa simt totul decat sa nu simt nimic. Cand am luat hotararea asta stiam ca pe langa fericirea si extazul pe care le voi simti, voi avea parte si de durere si de furie. A fost pretul pe care am fost mai mult decat bucuroasa sa il platesc. Atat de mult mi-a placut fericirea incat am preferat sa ma afund in depresie cand aceasta a venit.
"You don't know, tragedy, I've been to hell and back again to tell you... "
21 de ani e o viata scurta pentru unii, dar maturitatea nu are legatura cu numarul care te defineste. Simt ca am trait o mie de vieti in acesti 21 de ani si totul datorita deciziei mele de a simti totul, de a nu pierde nimic, de a fi deschisa la suferinta si de a alege sa o infrunt. Doar infruntand lucrurile rele poti trece peste, poti deveni imun. Sau poate se aplica doar in cazul meu. In orice caz, eu sunt cea care scrie.
"It is both a blessing and a curse to feel everything so very deeply."
Din cauza alegerii mele, nu ma atrag multi oameni. Nu ma simt bine in compania lor pentru ca imi sunt inferiori din punct de vedere spiritual si emotional. Le lipseste ceva, iar eu nu pot sa le umplu golul, pentru ca ei nu isi doresc asta. De asta sunt atrasa de persoanele care dau dovada de adancime pe toate planurile ...
De fiecare data cand aleg sa imi acopar identitatea cu superficialitate si nepasare, oamenii nu se prind. Oare de ce ? Pentru ca ei sunt doar superficiali. Doar cei cu o anumita complexitate isi dau seama ca ceva e in neregula, iar atunci cade masca, cad aparentele si revin la normal, natural.
E si un lucru rau sa fiu asa de completa/complexa. Ma las afectata, ma las doborata, gasesc placere in suferinta si apoi scap de tot , ma ridic, ma vindec si ma intaresc. Cu ce? Cu incredere in mine, cu credinta, cu regasire ...
Adoram sa ma distrug, acum nu mai am ce, m-am sfasiat in mii de bucati si cu fericire le-am pus la loc, mai bine legate, mai stranse, mai diferit de cum eram, dar totusi la fel.
Oricum, sunt atat de putini care inteleg... care vad dincolo de aparente si care au puterea de a fi langa mine, la fel de sus unde sunt si eu. Nu e de ajuns inteligenta, vointa, frumusetea, daca nu exista esenta dupa ce tot exteriorul piere. Am crescut avand grija de spiritul meu, l-am hranit, iar azi profunzimea asta ma fereste de deziluzii si ma tine pe drumul meu. Eu rad, pentru ca tu nu intelegi lucrurile astea, si eu rad, pentru ca viata ta e asa de simpla ...


Men vs women


Barbatii vor sa castige. in tot. e scopul lor, e normal pentru ei sa castige in tot. Asta e singurul adevar comun al lor. Din instinctul asta primar al lor se naste tot comportamentul. Iar daca nu vrea sa castige, nu e barbat.
Barbatii te vad ca si partenera lui atunci cand se simt castigatori alaturi de tine. barbatii vor sa se simta bine si fericiti cu tine. barbatii se duc catre lucrurile care se simt bine in momentul asta si pleaca de langa lucrurile care fac  rau.... nu pe viitor. ci acum . Nu prea exista cuvantul "viitor" in capul lor. Conteaza doar ce e acum... Iti vine in cap vreuj moment in care ai dramatizat, ai fost disperata, ai plans, ti-ai expus cele 1245 de griji inexistente ? In niciun caz iubitul tau nu s-a simtit bine cu tine.
Cand prietenul nu iti mai raspunde, cand isi pierde interesul, ce te gandesti?  " nu ma mai place? am facut eu cv gresit? " nu vrei sa depinzi de el, dar nici sa dispara din viata ta, asa ca faci o obsesie din a verifica telefonul, din a-l suna si din a ignora propria ta viata. Obsesia nu e buna niciodata daca vrei sa ramai alaturi de un om. Obsesia si controlul te fac paradoxal sa pierzi controlul asupra realitatii. Ajungi sa te pierzi in povesti, in intrebari inutile, in scenarii si in drame.

si cand in sfarsit te resemnezi ca el nu te va mai cauta( realizezi perfect cat de disperata esti, dar nu faci nimic sa te schimbi) : suna telefonul. lejer, simplu.
Ei nu au idee prin ce rollercoaster emotional ne pun sa trecem ... Asta in cazul in care domnul nu a aflat de ce e in mintea ta. Atunci nu va mai suna. Te va lasa linistita sa rezolvi integrama inchipuirilor tale si sa intrebi zanele fermecate de ce e online pe whatsapp, de ce a iesit cu prietenii si de ce a da add anumitor domnisoare. Sau si mai rau, de ce are treaba si de ce nu se ocupa de tine. sincer, mai devreme sau mai tarziu, vei ramane singura, oricat de bun ar fi baiatul de langa tine. Nu e o scuza sa fii asa. Femeile disperate nu atrag barbatii. Femeile care nu au viata lor departe de a iubitului nu vor fi niciodata iubite pe deplin. Ce relatie se bazeaza pe neincredere? Una foarte proasta. Filmele si serialele, sa nu mai zic telenovelele, nu sunt un exemplu. Nu de acolo inveti sa te porti cu un baiat.

de ce nu te suna acum? pentru ca el are altceva pe cap in momentul asta, pe tine te poate cauta mai incolo. pana nu scapa de raul ala, nu poate veni catre bine (tu). asa ca in loc sa ii faci viata un calvar, fa-ti tu viata frumoasa, pentru ca atunci cand vine spre tine, totul sa fie bine.
daca el e in "goal mode", tu esti un pic pe langa, asa ca orice ai face, nu il vei putea distrage. lasa-l sa isi faca treaba.. sau sufera consecintele pe pielea ta.
asa ca nu mai dramatiza orice lucru, nu ii mai spune toate grijile, nu mai fi mofturoasa , nu il mai certa... stiu ca asta vrei, dar o sa castigi tu si o sa il pierzi pe el.
niciodata sa nu il faci sa simta ca nu esti de partea lui. orice parere ai avea, ramai pe aceeasi frecventa. Pana la urma ei mereu castiga.


O relatie pare atat de buna si de perfecta  la inceput, dar apoi, pe masura ce comunicarea dispare, simti ca il pierzi, apoi citesti sfaturi proaste de pe net, primesti un sfat prost de la o prietena ofticoasa, si gresesti si mai mult. trebuie sa intelegi diferenta dintre femei si barbati, sa il intelegi pe el in mod unic si sa faci cum iti spune inima intr-un final. Lasa sfaturile. Macar cauta unele bune.

barbatii si femeile rar se sincronizeaza. cand femeile iubesc, barbatii pleaca. cand barbatii iubesc si vor sa ramana, femeile pleaca sau raman singure.. ranile fiecaruia nu au de ce sa aiba repercursiuni asupra altora, dar mereu au. De aia povestile de iubire adevarata sunt rare sau sunt scurt traite.
Pe ce se bazeaza relatiile: onestitate, sinceritate, respect, iubire, pasiune, comunicare, prietenie, intelegere. Ai toate astea?

Iar femeile pot fi uneori mult mai simple si radicale.
Ignora o fata, fa-o sa creada ca nu iti pasa si ea cu siguranta va fugi dupa tine. E o strategie foarte buna pentru toate fetele din jurul tau.
Ignora o femeie, si ea va pleca... femeile stiu toate gesturile si gandurile unui barbat, asa ca vor fi imune la jocurile tale, la lipsa ta in a lua o decizie. ori te va iubi prea mult , ori va pleca prea curand. Chiar daca te iubeste destul, tot se va satura de jocuri, pentru ca ea e deja suficient de matura incat sa se puna pe primul loc. Tu ce esti? Fata sau femeie?

Multe, prea multe ganduri deodata


"Sunt oameni dupa plecarea carora nu mai esti niciodata la fel". Sunt experiente care te schimba, care te călesc, care te obliga sa te maturizezi. Plecarea nu inseamna ca esti in durere sau in suferinta. De obicei nu mai exista durere, dar iti dai seama cat de mult te-a schimbat, cat de mult ai castigat si ce bine va fi de acum inainte. Nu mai esti la fel, un om mereu te va schimba, fie si minimul posibil. Iti dai seama ca poti trai la fel si dupa ce a plecat, dar te-a marcat in asa fel incat nu va mai fi nimic la fel. Ai invatat ceva si te-ai modificat ireversibil. Deciziile astea sunt de obicei fara cale de intors. Ai plecat, nu mai ai locul rezervat. Ca un organism sanatos, si sufletul se repara, isi cheama tesuturile pentru a se regenera. Orice cicatrice e un trofeu al faptului ca ai trecut prin ceva cumplit si ai supravietuit. Vei avea multe cicatrici pe inima, dar daca iti pastrezi sufletul sanatos si viu, nu vor fi fatale. Ele iti vor arata cat de puternic esti si cat de bine te-ai ajutat singur. Pana la urma, nu ai de ce sa suferi, pentru ca ai fi ipocrit. Te simti bine si dupa plecarea anumitor persoane.
Oamenii vor pleca. Te vor schimba. Iti vei da seama cand mergi in aceleasi locuri dintotdeauna ca nu simti melancolie. Iti vei da seama ca te-ai schimbat cand vei privi cu alti ochi trecutul. Privirea si zambetele se vor imbogati cu experiente si ani adunati catre maturitatea spirituala. Te schimbi, in bine sau in rau, in functie de distrugerile colaterale. Pana la urma, nu mori. Alege sa fii invingator, fericit si curajos. Oricat de greu e, fii recunoscator pentru vremurile frumoase , pentru ca ai avut de ce sa traiesti, si fii recunoscator pentru vremurile grele, pentru ca altfel nu ti-ai fi cunoscut limitele.
Eu traiesc prin experiente, eu sunt vie cand ma rup in mii de bucati si sunt si mai vie cand ma refac.
Destepti sunt cei care invata din greselile proprii sau destepti sunt cei care invata din greselile altora? O combinatie as zice. Fara sa te lovesti tu cu capul de probleme nu poti sa inveti ce e bine si ce e rau. Oamenii vin si pleaca. Doar cei care conteaza raman, si vor ramane marcati in tine pe vecie. Orice alta urma, oricat de puternica, se va sterge in timp. Da-i timp timpului, nu uita.
Si mai rau, oamenii gasesc vointa doar cand sunt la un pas de a pierde totul, de a cadea intr-o prapastie fara fund. Asa suntem construiti. Fatalisti. Traim pe muchie de cutit. Ne place sa simtim adrenalina, nu? Si daca nu esti asa, pierzi multe. Pierzi frica aia de a ramane fara nimic si pierzi satisfactia de dupa - cel mai frumos sentiment de fericire ca ai facut tot ce ai putut si ai castigat, din noroc sau nu. Iar daca pierdem, atunci nu a fost sa fie. Iar asta nu e un lucru rau, tot am invatat ceva. Nu mai regreta. Regretele nu aduc bucurie. Nu ai cum sa schimbi trecutul. Macar ai grija de viitor.  Se zice ca regretele si frica sunt armele prostilor... Nu stiu cat de adevarat e, inseamna ca am fost si eu proasta cateodata.
Sunt momente si zile pe care le voi tine minte toata viata. nu vor fi regrete, nu vor fi melancolii, ele sunt doar amintirile mele, in acele clipe am atins infinitul meu. Fericirea am trait-o intr-o secunda si va fi a mea pentru totdeauna. Momentul ala in care am fost fericita s-a dus, dar mi-a dat speranta ca intr-o zi, voi fi si mai fericita. Uneori, nu timpul e cel care ne face fericiti. Lucrurile bune dureaza putin si clipa aia in care mi-am atins potentialul maxim mi-a aratat de ce sunt in stare. Timpul se opreste in clipele astea. Si sunt doar ale mele, imi raman pe vecie.

duminică, 10 mai 2015

What now?

M-ai prins... Si brusc te-ai oprit. Acum eu ce fac? Te astept sau te las?

HARD LIKE A ROCK,
COLD LIKE STONE.
WHITE LIKE A DIAMOND,
BLACK LIKE COAL.
CUT LIKE A JEWEL,
YEAH I REPAIR MYSELF WHEN
YOU'RE NOT THERE.

vineri, 8 mai 2015

She Let Go - a Poem by Rev. Safire Rose



She let go. Without a thought or a word, she let go.
She let go of the fear.  She let go of the judgments.  She let go of the confluence of opinions swarming around her head.  She let go of the committee of indecision within her.  She let go of all the ‘right’ reasons. Wholly and completely, without hesitation or worry, she just let go.
She didn’t ask anyone for advice. She didn’t read a book on how to let go.  She didn’t search the scriptures. She just let go.  She let go of all of the memories that held her back.  She let go of all of the anxiety that kept her from moving forward.  She let go of the planning and all of the calculations about how to do it just right.
She didn’t promise to let go. She didn’t journal about it. She didn’t write the projected date in her Day-Timer. She made no public announcement and put no ad in the paper. She didn’t check the weather report or read her daily horoscope. She just let go.
She didn’t analyze whether she should let go. She didn’t call her friends to discuss the matter. She didn’t do a five-step Spiritual Mind Treatment. She didn’t call the prayer line. She didn’t utter one word. She just let go.
No one was around when it happened. There was no applause or congratulations. No one thanked her or praised her. No one noticed a thing. Like a leaf falling from a tree, she just let go.
There was no effort. There was no struggle. It wasn’t good and it wasn’t bad. It was what it was, and it is just that.
In the space of letting go, she let it all be. A small smile came over her face. A light breeze blew through her. And the sun and the moon shone forevermore.

Lectii de viata

Cea mai importanta: asteptarea e dusmanul tau.
Nu mai astepta momentul potrivit, nu mai astepta un an dupa un baiat sau dupa o fata, nu mai astepta sa treaca timpul pana iti faci curaj, nu lasa timpul sa treaca crezand ca nu esti suficient de matur, nu mai astepta in zadar dupa ce nu merita si in niciun caz nu astepta singur, pentru ca oportunistii vor profita. Unde tu astepti, altul se grabeste.


Asteptarea si rabdarea sunt dusmani si pentru ca dureaza foarte mult. Timpul trece asa de greu cand ai de stat dupa un rezultat, dupa o dovada, dupa o separare, pana se vindeca rana, pana gasesti ce cauti, pana rezolvi problemele. Secretul sta in a uita de asteptare, in a uita ca tu astepti ceva. Cand nu mai cauti, gasesti, pentru ca universul stie cand esti pregatit. Daca cauti si sapi, comoara se va ascunde de tine.

In niciun caz sa nu pastrezi rochia aia frumoasa pentru o ocazie speciala, in niciun caz sa nu pastrezi vreo replica, vreo scrisoare, vreun gand pentru data viitoare. Foloseste lucrurile scumpe, iroseste rujul YSL, pentru ca vei fi mai fericita. Fii excentric, fii curajos, esti tanar doar azi....
Iarta pe toata lumea, uita dureri, cuvinte, surprize neplacute, umilinte. Accepta cine esti, accepta cat de mult valorezi si doar mergi mai departe. Nu ai nevoie de aprobare, nu ai nevoie de auditoriu. Fii multumit cu viata ta, fa schimbarile necesare si vei gasi linistea.

Daca treci printr-un moment dificil, mereu intreaba-te: o sa conteze lucrul asta in 2 ani? O sa il tin minte? Imi schimba radical viata? Si apoi da-i drumul. Doar tu esti responsabil de fericirea ta proprie.
Si timpul chiar vindeca tot. Da-i timp timpului sa isi faca treaba, si totul va merge mai repede. Schimbarea chiar sta doar in vointa.

Alta lectie importanta: cum sa fii fericit cu tine, cum sa fii singur si sa te simti perfect.
E gresit sa depinzi de altii, e gresit sa crezi ca o relatie te implineste, iar cand ajungi seara acasa, sa simti ca nu insemni nimic, sa nu iti placa compania ta, sa nu te simti in siguranta. Invata sa treci peste disconfortul initial al singuratatii, depaseste panica momentului si ai incredere. Nu esti singur doar de acum, asa ai fost mereu. Si singura persoana care conteaza esti tu. Prietenii nu pot fi mereu langa tine, pentru ca ei stiu deja sa fie fericiti singuri.
Daca tu te iubesti pe tine, celor din jur le va fi si mai usor sa te vada asa cum esti si vor fi cuceriti de tine .... Invata sa induri compania ta si vei deveni obsedat de tacere.

Invata sa mergi singur pe strada, invata sa te duci singur la film si sa intri singur intr-un restaurant. Altfel, vei fi dispus sa o faci cu oricine, doar de dragul de a nu te mai suporta.

De ce nu scriu cand sunt linistita?

Emotiile ma trezesc, frica ma impinge inainte.
Nu credeam ca pot sa gasesc ceea ce cautam - in mine. Nu credeam ca pot fi fericita. Uitasem. Parca as fi trait o alta viata. Doar tristetea asta, depresia mai bine zis, mi-a furat destul timp din viata si m-a naucit.
Ma simt bine, linistita, impacata, puternica. Ma simt bine cu mine, pot merge singura pe strada si sa fiu fericita, nu ma sperie solitudinea. Pot face orice, din nou, pentru ca am gasit fericirea in mine. Doar asa pot merge mai departe. Am pierdut multe. Fericirea mea imi deschide multe usi.

joi, 7 mai 2015

Stuff


I wrote you a notebook. You’ll never read it. I hope you feel better. I hope you forgive my transgressions. I’ve given you love and I’ve given you anger as well, and I meant them both. I don’t want you in my life anymore. 
As vrea sa-ti demonstrez ca aveam dreptate, ca mereu am avut dreptate, iti vei da singur seama peste ceva timp.
Lumea se schimba, chiar in fata ochilor nostrii. Azi suntem aici, maine suntem acolo. Suntem peste tot, noi suntem totul. Ai dat sens cuvantului “pustietatate”. 

Crash and burn, Ill crash and learn my lesson. 

Let's discuss.

E simplu.Daca uitam sa vorbim, sa ne exprimam punctul de vedere, sau si mai trist, sa uitam sa avem totusi o parere, vom deveni din ce in ce mai interiorizati,mai superficiali, si chiar mai nesimtiti.
Mi se intampla frecvent sa citesc o carte, sa ma uit la un film, sa citesc o revista sau pur si simplu sa ascult pe cineva. Sa-mi sara in ochi o idee, si sa spun: wow, cat de adevarat, parca eu as fi spus-o. Dar oare de ce nu o spun eu?De ce astept sa citesc pe undeva ca sa pot sa-mi exprim sentimentele?
Incepand cu o anumita varsta, incepem sa credem ca suntem mai buni, mai putin naivi, mai destepti, mai putin prostuti, mai productivi, mai profunzi sau mai putin raniti. Ne propunem ca de maine sa fim asa mereu, sa nu ne mai fie rusine cu ce am gandit intr-un anumit moment, sa nu mai regretam deciziile luate, si ne punem toata increderea in noi si in puterea noastra de decizie corecta. Apoi o luam de la capat.
Vine o zi in care iti dai seama ca ceea ce conta pentru tine, acum nu mai conteaza atat de mult, ca cei pe care ii aveai aproape, acum nu mai sunt, ca visele tale deja nu iti mai dau sperante. Incepem sa gandim logic. Ne punem aceleasi intrebari zilnice, asteptam raspunsuri. Raspunsurile incep sa se schimbe, incep sa prinda forma. Nu raspunsul se schimba, intrebarea o face. Ce mai inseamna X pentru tine? X e un timp, si timpul a trecut. ( in loc de X, putem pune orice: o problema, o relatie, acasa, scoala, un loc de munca, un oras, o situatie.)
Fill what is empty, empty what is full.
Ne place sa invatam din greseli. Ne place sa gresim. Le dam dreptate celor care ne-au avertizat doar dupa ce gresim si intelegem.Dar parca e mai bine asa, parca ne da o identitate. Gresind, stim ca nu o s-o mai facem inca o data. Si devenim mai intelepti.
Sunt o multime de lucruri pe care le iei drept bune. O multime de lucruri pe care de abia le observi pana cand se duc. In multe dintre cazuri, unul dintre aceste lucruri e identitatea noastra. Pe care o aveam la un moment dat. Si e atat de greu sa o recuperezi..
Invatam totusi si alte lucruri de-a lungul varstelor..
Cum sa ne indepartam de oamenii la care tinem cel mai mult. Cum sa fim invizibili pentru aproape toata lumea, incepand cu noi.
Cat timp avem resurse esentiale disponibile, nevoile noastre sunt mici.
Am lucrat din greu.Am invatat lucruri noi.Am reusit sa raspundem la intrebarile vesnice, fara sa avem nevoie de ajutor exterior. Ramanem invizibili, dar mai competenti.
Ne dorim. Stie fiecare ce'si doreste. Dorinta poate fii cel mai stupid sentiment. Iti doresti ceva pana devine al tau. Apoi nu-l mai vrei. Il iei de bun, ti-l insusesti, pana cand nu-ti mai apartine. Brusc. Dorinta e ca unul dintre cel mai crude paradoxuri. Sa fim despartiti nu e o exceptie, este tocmai regula.
Si deodata, nu ne mai dorim nimic, nu mai tanjim.Suntem bine unde suntem. Poate maine, poate altcandva, revenim la intrebari si la invatat din greseli. Si ne exprimam din nou.

miercuri, 6 mai 2015

Si totusi, ce a ramas din mine?

Furie.
Haos, "de ce?", mirare, negare, umilinta, visare, plans.
Speranta.
Desarta, iluzii, prea mult optimism, acceptare, bucurii, zambet.
Adevarul meu.
Renastere, puteri nebanuite, forta interioara, demnitate, atractie, magnetism, liniste, spiritualitate.
Viziune.
Viitor, frumusete zilnica, bucurie, solitudine, sentiment de bine, imunitate, amintire, loc de mai bine.
Autoconservare.
Iubire de sine. Independenta.

Viata mea este un ciclu inegal care se repeta periodic la intervale diferite de timp. Ma impinge inainte cu impulsuri initial distructive, ca mai apoi sa se aseze totul perfect, in armonie, in liniste, in fericire personala, spirituala, fizica, copilareasca, nebuneasca, rationala, pentru ceilalti.
Oamenii vin si pleaca. Unii raman, altii se intorc. Cu toti schimb cate ceva. Toti isi lasa amprenta, dar orice val sterge urmele din nisip.


Pana la urma, victoria mea.

De ce fugim de responsabilitati si de ce fugim catre atractie?

                                  De ce fugim de responsabilitati si de ce fugim catre atractie?

Cand cineva ne capteaza atentia, ne cucereste, ne atrage voit sau nevoit, se trezeste in noi un instinct primar de vanatoare. Am dreptate? Persoana aceea ni se prezinta ca fiind speciala, noua, unica, ne ademeneste si cu cat ne apropiem, cu cat ne atrage mai tare. Men like the chase. Dar poate si noi iubim acelasi lucru. De ce o respingere nu ne resemneaza? O respingere sau o amanare ne trezeste si mai mult catre lupta, vrem sa demonstram ca putem cuceri. We all want what we can't have. Asa e si dupa despartiri. Cine pierde e cel care alearga, si cine castiga e cel care fuge. Atunci cand iti dai seama ca persoana nu mai e a ta si poate fi oricand a altcuiva, instinctul tau primar te atrage inapoi spre ea. Fara succes de obicei.

Orice flirt sau orice discutie intre doua persoane poate creea atractie. Atractia te tine captivat si nu mai stii ce sa faci ca sa obtii rezultatul dorit. Si cand se termina jocurile? Te plictisesti? Apar pseudoresponsabilitati, iar primul tau instinct e sa fugi. Fugi de o urmatoare discutie, pentru ca deja te-ai jucat destul. De aia aventurile nu rezista, de aia rebound relationships nu rezista.
Pentru o relatie nu e destula atractia asta, curiozitatea satisfacuta mult prea devreme. Poate stia Anne Boleyn ce stia :))  pentru o relatie curiozitatea nu se stinge, nu exista momente de tacere, penibile, nu exista frica si totul pare natural. Poate fi gradat, poate fi brusc. Dar nu se stinge.

Atunci hai sa lasam asteptarile deoparte, sa urmarim jocurile, sa lasam viata sa se desfasoare in fata ochiilor fara sa mai intervenim. In ambele cazuri. Dusmanii atractiei: grijile, trecutul, intrebarile, viitorul, lasitatea. Dusmanii responsabilitatiilor: frica de viitor, imaturitate, indeciziile, ranile, preconceptiile.