miercuri, 6 mai 2015

De ce fugim de responsabilitati si de ce fugim catre atractie?

                                  De ce fugim de responsabilitati si de ce fugim catre atractie?

Cand cineva ne capteaza atentia, ne cucereste, ne atrage voit sau nevoit, se trezeste in noi un instinct primar de vanatoare. Am dreptate? Persoana aceea ni se prezinta ca fiind speciala, noua, unica, ne ademeneste si cu cat ne apropiem, cu cat ne atrage mai tare. Men like the chase. Dar poate si noi iubim acelasi lucru. De ce o respingere nu ne resemneaza? O respingere sau o amanare ne trezeste si mai mult catre lupta, vrem sa demonstram ca putem cuceri. We all want what we can't have. Asa e si dupa despartiri. Cine pierde e cel care alearga, si cine castiga e cel care fuge. Atunci cand iti dai seama ca persoana nu mai e a ta si poate fi oricand a altcuiva, instinctul tau primar te atrage inapoi spre ea. Fara succes de obicei.

Orice flirt sau orice discutie intre doua persoane poate creea atractie. Atractia te tine captivat si nu mai stii ce sa faci ca sa obtii rezultatul dorit. Si cand se termina jocurile? Te plictisesti? Apar pseudoresponsabilitati, iar primul tau instinct e sa fugi. Fugi de o urmatoare discutie, pentru ca deja te-ai jucat destul. De aia aventurile nu rezista, de aia rebound relationships nu rezista.
Pentru o relatie nu e destula atractia asta, curiozitatea satisfacuta mult prea devreme. Poate stia Anne Boleyn ce stia :))  pentru o relatie curiozitatea nu se stinge, nu exista momente de tacere, penibile, nu exista frica si totul pare natural. Poate fi gradat, poate fi brusc. Dar nu se stinge.

Atunci hai sa lasam asteptarile deoparte, sa urmarim jocurile, sa lasam viata sa se desfasoare in fata ochiilor fara sa mai intervenim. In ambele cazuri. Dusmanii atractiei: grijile, trecutul, intrebarile, viitorul, lasitatea. Dusmanii responsabilitatiilor: frica de viitor, imaturitate, indeciziile, ranile, preconceptiile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!