joi, 7 mai 2015

Let's discuss.

E simplu.Daca uitam sa vorbim, sa ne exprimam punctul de vedere, sau si mai trist, sa uitam sa avem totusi o parere, vom deveni din ce in ce mai interiorizati,mai superficiali, si chiar mai nesimtiti.
Mi se intampla frecvent sa citesc o carte, sa ma uit la un film, sa citesc o revista sau pur si simplu sa ascult pe cineva. Sa-mi sara in ochi o idee, si sa spun: wow, cat de adevarat, parca eu as fi spus-o. Dar oare de ce nu o spun eu?De ce astept sa citesc pe undeva ca sa pot sa-mi exprim sentimentele?
Incepand cu o anumita varsta, incepem sa credem ca suntem mai buni, mai putin naivi, mai destepti, mai putin prostuti, mai productivi, mai profunzi sau mai putin raniti. Ne propunem ca de maine sa fim asa mereu, sa nu ne mai fie rusine cu ce am gandit intr-un anumit moment, sa nu mai regretam deciziile luate, si ne punem toata increderea in noi si in puterea noastra de decizie corecta. Apoi o luam de la capat.
Vine o zi in care iti dai seama ca ceea ce conta pentru tine, acum nu mai conteaza atat de mult, ca cei pe care ii aveai aproape, acum nu mai sunt, ca visele tale deja nu iti mai dau sperante. Incepem sa gandim logic. Ne punem aceleasi intrebari zilnice, asteptam raspunsuri. Raspunsurile incep sa se schimbe, incep sa prinda forma. Nu raspunsul se schimba, intrebarea o face. Ce mai inseamna X pentru tine? X e un timp, si timpul a trecut. ( in loc de X, putem pune orice: o problema, o relatie, acasa, scoala, un loc de munca, un oras, o situatie.)
Fill what is empty, empty what is full.
Ne place sa invatam din greseli. Ne place sa gresim. Le dam dreptate celor care ne-au avertizat doar dupa ce gresim si intelegem.Dar parca e mai bine asa, parca ne da o identitate. Gresind, stim ca nu o s-o mai facem inca o data. Si devenim mai intelepti.
Sunt o multime de lucruri pe care le iei drept bune. O multime de lucruri pe care de abia le observi pana cand se duc. In multe dintre cazuri, unul dintre aceste lucruri e identitatea noastra. Pe care o aveam la un moment dat. Si e atat de greu sa o recuperezi..
Invatam totusi si alte lucruri de-a lungul varstelor..
Cum sa ne indepartam de oamenii la care tinem cel mai mult. Cum sa fim invizibili pentru aproape toata lumea, incepand cu noi.
Cat timp avem resurse esentiale disponibile, nevoile noastre sunt mici.
Am lucrat din greu.Am invatat lucruri noi.Am reusit sa raspundem la intrebarile vesnice, fara sa avem nevoie de ajutor exterior. Ramanem invizibili, dar mai competenti.
Ne dorim. Stie fiecare ce'si doreste. Dorinta poate fii cel mai stupid sentiment. Iti doresti ceva pana devine al tau. Apoi nu-l mai vrei. Il iei de bun, ti-l insusesti, pana cand nu-ti mai apartine. Brusc. Dorinta e ca unul dintre cel mai crude paradoxuri. Sa fim despartiti nu e o exceptie, este tocmai regula.
Si deodata, nu ne mai dorim nimic, nu mai tanjim.Suntem bine unde suntem. Poate maine, poate altcandva, revenim la intrebari si la invatat din greseli. Si ne exprimam din nou.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!