luni, 11 mai 2015

Solitaire

Unii nu ar intelege cum de am avut parte numai de dezamagiri de-a lungul vietii, de la prieteni, persoane apropiate si mai putin apropiate, situatii in general sau asteptari neimplinite.
Ideea e ca vad totul mult prea profund. Imi pun prea multe intrebari. Prefer sa simt totul decat sa nu simt nimic. Cand am luat hotararea asta stiam ca pe langa fericirea si extazul pe care le voi simti, voi avea parte si de durere si de furie. A fost pretul pe care am fost mai mult decat bucuroasa sa il platesc. Atat de mult mi-a placut fericirea incat am preferat sa ma afund in depresie cand aceasta a venit.
"You don't know, tragedy, I've been to hell and back again to tell you... "
21 de ani e o viata scurta pentru unii, dar maturitatea nu are legatura cu numarul care te defineste. Simt ca am trait o mie de vieti in acesti 21 de ani si totul datorita deciziei mele de a simti totul, de a nu pierde nimic, de a fi deschisa la suferinta si de a alege sa o infrunt. Doar infruntand lucrurile rele poti trece peste, poti deveni imun. Sau poate se aplica doar in cazul meu. In orice caz, eu sunt cea care scrie.
"It is both a blessing and a curse to feel everything so very deeply."
Din cauza alegerii mele, nu ma atrag multi oameni. Nu ma simt bine in compania lor pentru ca imi sunt inferiori din punct de vedere spiritual si emotional. Le lipseste ceva, iar eu nu pot sa le umplu golul, pentru ca ei nu isi doresc asta. De asta sunt atrasa de persoanele care dau dovada de adancime pe toate planurile ...
De fiecare data cand aleg sa imi acopar identitatea cu superficialitate si nepasare, oamenii nu se prind. Oare de ce ? Pentru ca ei sunt doar superficiali. Doar cei cu o anumita complexitate isi dau seama ca ceva e in neregula, iar atunci cade masca, cad aparentele si revin la normal, natural.
E si un lucru rau sa fiu asa de completa/complexa. Ma las afectata, ma las doborata, gasesc placere in suferinta si apoi scap de tot , ma ridic, ma vindec si ma intaresc. Cu ce? Cu incredere in mine, cu credinta, cu regasire ...
Adoram sa ma distrug, acum nu mai am ce, m-am sfasiat in mii de bucati si cu fericire le-am pus la loc, mai bine legate, mai stranse, mai diferit de cum eram, dar totusi la fel.
Oricum, sunt atat de putini care inteleg... care vad dincolo de aparente si care au puterea de a fi langa mine, la fel de sus unde sunt si eu. Nu e de ajuns inteligenta, vointa, frumusetea, daca nu exista esenta dupa ce tot exteriorul piere. Am crescut avand grija de spiritul meu, l-am hranit, iar azi profunzimea asta ma fereste de deziluzii si ma tine pe drumul meu. Eu rad, pentru ca tu nu intelegi lucrurile astea, si eu rad, pentru ca viata ta e asa de simpla ...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!