marți, 30 iunie 2015

tot ruina

And when I hit rock bottom again, my mind starts wandering, and I become troubled. 
Degeaba spui ca nu e adevarat. Nu stiu cum reusesc. Sunt defecta, sunt plina de imperfectiuni. Ating, atrag si distrug. Asa a fost mereu. Nimic bun nu a ramas cu mine. Degeaba cred in maretie cand eu sunt o ruina. Degeaba promit sa fiu mai buna cand tot ce fac e sa indepartez. Nu poti sa treci de bariera asta si nu iti dai seama ca e doar un mod de aparare, iar esenta e sub ea. Si din pacate, nu dovedesc ca pot mai mult. Degeaba ma laud si am asteptari cand zi de zi, ora de ora, sunt la pamant. Ganduri, schite, asemanari, priviri, reflexii, oglindiri... unde ma caut, acolo nu ma gasesc. 
Si de aici de jos, din abisul intunericului (ca sa nu zic groapa), promit ca ma voi ridica cu blandete si cu gratie si voi lasa armele, voi lasa suspiciunile si voi lasa frica. Cand nu caut, gasesc. Cand caut, ma pierd iar, aici in intuneric. Nu-i asa ca fiecare are intunericul propriu, dominat de vocile rele, care nu isi fac cunoscuta prezenta decat cand te simti tu destul de fericit?
Diferenta e ca eu le las sa vorbeasca, sa isi cante cantecul de sirena, iar eu ca o fraiera, ma las prada lor si continui sa le slujesc. Le aduc laude si le hranesc cu pesimism si cu greseli. 
Asa am fost, asa raman. Daca vezi ce e mai rau din mine, asta iti voi arata.
Daca incerci sa vezi din ce sunt facuta cu adevarat, iti arat doar bunatate, delicatete si tandrete. 
Dar nu. Asa cum esti construit, asa cum ai fost ranit, alegi sa trezesti doar ce e mai rau si mai obscur. Te sperie lucrurile astea, cand ar putea sa te provoace. 
Toti purtam o masca construita din loviturile pe care le-am primit si din frica de a le mai primi din nou. Dar de ce ne e frica, de aia nu scapam. Vreau sa indraznesc sa cred ca sunt capabila sa vad dincolo de ea, dar tu nu indraznesti sa o dai la o parte. Asa dansam la balul mascat al verii, cu doua masti macabre, faurite din cel mai gros lut si pictate de-a lungul anilor de experiente pe care nu le-am mai repeta si de persoane cu care nu vrem sa mai avem de a face. Am lasat toate lucrurile rele sa isi puna amprenta pe noi, sa ne marcheze si sa ne avante spre viitor cu o frica si cu o retinere. Asa satisfactie sa le dam ? credem ca ne protejam, dar din pacate, tot ce facem e sa indepartam. Eu mi-am dat-o jos din cand in cand, dar acolo unde eu sunt dezbracata, tu ai 5 straturi de haine puse. Acolo unde eu nu sunt ranita, tu esti. Acolo unde eu sunt cusuta si am cicatrici, tu ai pielea nepatrunsa si orice atingere o simti ca pe un fior. Eu am locuri nedescoperite, iar tu le-ai pierdut sacralitatea de mult. Eu traiesc prin vise, iar tu te tii de realitate. Cine e mai castigat? Doar viata, caci toti pierdem in fata ei. 
Asa ca, ruina sau nu, eu stiu cine sunt, ce imi doresc, dar gresesc, si nu doar o data, de fiecare data cand incerc sa nu o fac. Totul ar fi asa de simplu fara orgolii, fara lupte de puteri, doar cu alegeri asumate si riscuri luate. Visez sa ma construiesc din nou, fara sa ma mai clatin la fiecare adiere de vant. Sunt puternica, dar totusi, cine poate sa indure atata vant? Tot ce imi doresc e sa merite cineva sa imi dea jos masca, iar eu o sa i-o dau pe a lui jos, iar ceea ce se ascunde sub ele sa fie ceea ce mereu a lipsit. 

Continua

 Continua. Continua ce faci, continua sa fii cine esti, continua sa uimesti lumea asta mediocra cu bunatatea ta. Continua sa stii cand tacerea e raspunsul si continua sa renunti cand nu mai ai lumina in fata. Continua sa iti urmezi instinctul, continua sa crezi in principiile tale.

Opreste-te. Opreste-te din analiza, din comparatii, din a respecta regulile altora. Opreste-te din a face pe plac autoritatiilor impuse. Opreste-te din a lasa oportunitatile sa treaca pe langa tine. Opreste-te din a face "ce trebuie". Opreste-te din a-ti opri dorintele.

Incearca. Incearca sa cuceresti noi teritorii. Incearca sa vezi mai departe de aparente, Incearca sa te autodepasesti. Incearca sa ramai calm pentru un moment si sa privesti in jurul tau - tot ce misca si ce nu misca. Incearca sa te vezi puternic si demn. Incearca sa spui "merit mai mult".

Crede in tine. Crede in ceea ce esti, crede in cum te prezinti in fata noastra. Aminteste-ti mereu, cand te uiti in oglinda in fiecare dimineata, ca in tine se afla o putere de nedescris, rabdarea si pasiunea pentru a atinge stelele si a schimba lumea. Nu iti mai trai frica, traieste visele.





Traieste. Nu lasa anii sa iti dea varsta, nu lasa obstacolele sa adauge ani, nu lasa tineretea sa fie irosita si nu o lasa pe maini necunoscute.
Transforma-te spre ceea ce tinzi. Nu te lasa prada tentatiilor si multimii. Ceea ce e normal pentru altii, pentru tine nu. Fii unic.

Accepta. Accepta ca suntem diferiti. Accepta ca totul se poate schimba. Accepta minunile, accepta coincidentele, accepta sfaturile, accepta ca te-ai inselat. Accepta ca pentru cineva, reprezinti mai mult decat te valorifici singur. Accepta ca uneori, te lupti in zadar. Accepta sa faci compromisuri. Accepta sa accepti si alte pareri si vei descoperi cele mai frumoase amintiri.

Nu pedepsi. Trecutul tau e doar al tau, greselile sunt ale tale, Pacatele tale nu se platesc in doi si nici nu reprezinta teste pentru cei ce vor sa iti fie alaturi. Crezi ca stii tot, dar viata iti tot arata ca mai ai multe de aflat.

Lasa jocurile. Lasa asteptarile. Lasa ideile preconcepute. Uita de tine, uita de mine. Priveste inainte. Lasa viata sa iti ofere totul, pentru ca meriti mai mult. Meriti sa traiesti si meriti sa si gresesti, caci toti invatam din greseli.

Totul e perfect aici, acum, azi. E tot ce ai in clipa asta. Uita trecutul, uita viitorul. Daca te concentrezi prea mult pe ce nu a fost si pe ce nu va fi, vei pierde ce nu se poate consuma in momentul asta. Ia in tine prezentul, accepta-l, traieste-l si peste 10 ani, vei fi recunoscatoare.
Sunt oameni care traiesc intr-o lume din vis si sunt oameni care infrunta realitatea - si cei din urma reusesc sa transforme realitatea intr-o lume de vis. Prea multe riscuri,nu? Riscul de a pierde tot ce ai? Si ce ai? nu ai mai pierdut totul mereu si mereu? Poate asta e farmecul vietii, sa construiesti, sa distrugi, sa construiesti, sa parasesti, sa construiesti si sa pastrezi.


" Sail away from the safe harbor."  

sâmbătă, 20 iunie 2015

De ce nu pot sa primesc ce imi doresc?
De ce ma intorc iar la nopti nedormite si de ce ma las afectata de aceleasi lucruri, in situatii si circumstante total diferite? Poate pentru ca problema sunt eu? Poate pentru ca eu chiar distrug tot ce ating, incepand cu mine?
De fiecare data cand incerc sa ma vindec ma las prada tentatiilor si revin la ce am fost. O ruina, niste ziduri inalte, care nu isi au rostul, si care se clatina, arunca cu bucati din ele, dar de ale naibii raman in picioare. Asta sunt. Un haos,  o minte bolnava, care nu isi gaseste scopul, care nu se poate tine de un plan si care e incredibil de singura. Toate lucrurile bune fug de langa mine si de mine. Totul se naruie, iar eu raman aici singura. Problema am fost mereu eu. Problema asta care nu imi da pace am fost mereu eu, degeaba am aruncat vina pe altii.
Am incercat sa ma iubesc si sa ma fac fericita, si cand credeam ca am reusit, am cazut prada tentatiei de a lasa fericirea mea pe mana altora. Am avut tot ce era mai bun si am pierdut, pentru ca sunt un dezastru, pentru ca distrug tot ce ating. Cu ce ma ajuta sa fiu nemuritoare in lumea asta efemera daca nimeni nu se apropie de mine? De ce toti isi pastreaza fericirea si doar eu nu am parte de ea?
De ce nu stie nimeni sa aiba grija de mine si de ce imi pun atatea sperante in persoane care nu vad mai departe de lumea cu care au fost obisnuite? Oare chiar atat de superficiali sunteti toti? Oare voi ramane singura care vede mai departe de invelis? Esenta, istoria, divinitatea, coincidentele, destinul, reinventarea lumii de demult? Iti spun ceva cuvintele astea? Sau esti blocat in gandirea ta de doi bani cu care ai fost invatat?
De ce nu ma opresc din a crede in oamenii care nu pot mai mult? De ce nu pot sa atrag persoanele pe care le vreau si de ce cand imi doresc ceva cu atata ardoare, nu il pot avea, fara sa renunt mai intai la el?
Viata mea de ruina e mult prea complicata si nu am ce sa fac decat sa merg mai departe, caci stalpii mei nu vor ceda niciodata.

luni, 15 iunie 2015

Stop lupta

Ma intreb oare unde ma terminam eu si unde incepeai tu?
A fost un vis frumos, spulberat, rupt, disecat. A fost de parca n-a fost. A fost mai tarziu decat trebuia, caci viata mea e o amanare. Traiesc intens , dar mai tarziu decat ceilalti. Am un decalaj care s-a potrivit perfect cu al tau. Ca doua linii ne-am intersectat si oricat de mult as fi vrut sa ramanem paraleli, nu putem invinge fizica. Minciuni, prefacatorii, inselaciuni, dorinte nestapanite, distrugeri, nepasari, inchipuiri, epuizare. O insiruire de cuvinte, caci atat conteaza. Din toate scrisorile interminabile, nu mai e rost de cuvinte, nu mai e rost de explicatii. Am obosit si aveam nevoie sa ma regasesc. Mi-am dat seama ca regasindu-ma, am gasit ce imi lipsea. Fericita cu mine, inauntrul meu, linistita, accept provocarile si pot sa ma bucur de ce merit. Nu meritam compromisurile, dar credeam ca renuntand la mine , tu imi vei fi de ajuns . Si nu mi-ai fost. Tulburata, deranjata. Asa mai sunt, dar linistita, pentru ca am viata pe care o merit. Nu mai trebuie sa suport indoielile, minciunile, lasitatea, iluziile hranite pe care nu le puteai respecta, promisiunile care erau mai presus de puterea ta, slabiciunea, lipsa de autenticitate.
Orgoliu prost, viata nu e o lupta ce trebuie castigata, nu am de ce sa ma simt invinsa de tine, nu am de ce sa cred ca te pot invinge. Am obosit sa ma mai joc. Daca renunt si la ideea de invingere, I will thrive again. Nu vreau sa castig, am invins deja in lupta cu propria persoana. Daca renunt la vanitate, lucrurile bune care ma asteapta vor veni mai repede. Le chem, dar nu le astept. Vor veni.
Am fost la fel impreuna, dar separat, nu.