luni, 15 iunie 2015

Stop lupta

Ma intreb oare unde ma terminam eu si unde incepeai tu?
A fost un vis frumos, spulberat, rupt, disecat. A fost de parca n-a fost. A fost mai tarziu decat trebuia, caci viata mea e o amanare. Traiesc intens , dar mai tarziu decat ceilalti. Am un decalaj care s-a potrivit perfect cu al tau. Ca doua linii ne-am intersectat si oricat de mult as fi vrut sa ramanem paraleli, nu putem invinge fizica. Minciuni, prefacatorii, inselaciuni, dorinte nestapanite, distrugeri, nepasari, inchipuiri, epuizare. O insiruire de cuvinte, caci atat conteaza. Din toate scrisorile interminabile, nu mai e rost de cuvinte, nu mai e rost de explicatii. Am obosit si aveam nevoie sa ma regasesc. Mi-am dat seama ca regasindu-ma, am gasit ce imi lipsea. Fericita cu mine, inauntrul meu, linistita, accept provocarile si pot sa ma bucur de ce merit. Nu meritam compromisurile, dar credeam ca renuntand la mine , tu imi vei fi de ajuns . Si nu mi-ai fost. Tulburata, deranjata. Asa mai sunt, dar linistita, pentru ca am viata pe care o merit. Nu mai trebuie sa suport indoielile, minciunile, lasitatea, iluziile hranite pe care nu le puteai respecta, promisiunile care erau mai presus de puterea ta, slabiciunea, lipsa de autenticitate.
Orgoliu prost, viata nu e o lupta ce trebuie castigata, nu am de ce sa ma simt invinsa de tine, nu am de ce sa cred ca te pot invinge. Am obosit sa ma mai joc. Daca renunt si la ideea de invingere, I will thrive again. Nu vreau sa castig, am invins deja in lupta cu propria persoana. Daca renunt la vanitate, lucrurile bune care ma asteapta vor veni mai repede. Le chem, dar nu le astept. Vor veni.
Am fost la fel impreuna, dar separat, nu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!