duminică, 11 octombrie 2015

Nici eu nu inteleg

 Mereu gasesc vointa in tacere. Mereu gasesc dorinta in confuzie. Mereu ma lupt cu demoni inexistenti doar de dragul de a simti ceva. Mereu am avut o dificultate in a discerne ce e adevarat si ce e doar in mintea mea. Mintea mea e un loc periculos, unde se intalnesc toti autorii de drame tragice, toti pictorii inspirati de trecerea timpului si toti indragostitii care nu isi gasesc calea. Sau poate nu se intalneste nimeni in ea. Poate sunt doar singura, cum am fost intotdeauna. Singura in pustietate, transform linistea in companie si auditoriu, cu scopul de a da mai departe cunoasterea mea. Cred ca ma plictisesc teribil de cei din jurul meu care nu se pot ridica la asteptarile mele si nu imi satisfac nevoile de apropiere. De aceea tot inventez situatii si traiesc in mine. De aceea am ajuns sa anticipez totul, toate raspunsurile si toate situatiile. Nu mai e deloc interesanta viata de zi cu zi cand pot cunoaste oamenii dintr-o privire. Nu mai am la ce surprize sa ma astept, pentru ca deja stiu cum vei reactiona.
Ma agat de cea mai apropiata realitate de ideea mea de poveste ce merita traita, dar fara succes. Totul se intampla atat de repede, dar nu avanseaza nimic. Vorbe, supozitii, situatii critice, senzatii tari sau mai bine zis neimplinite, anticipare, dorinte si usi trantite in nas. Closer to the edge and backing up. E ca si cum m-am specializat la tenis de perete. orice as face, nu pot trece de ...perete. Desi nu asta ar fi ideea, tot ce imi doresc cu ardoare e sa zdruncin aceasta nenorocire de zid si sa ma las dusa de valul necunoscutului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!