vineri, 2 decembrie 2016

Azi, acum

Viata este atat de frumoasa. O complicam degeaba. Ii caut intelesurile ascunse si mai mult ma pierd pe mine. Ma las prada momentelor si imi arunc visele si grijile sus in aer,  in timp ce inspir aceasta clipa pe care nu o voi mai regasi niciodata. 
Incet,  imi inchei pe rand socotelile cu trecutul. Traind prezentul, nu imi vine sa cred ca trecutul se intoarce pentru a pune punct oricarei povesti lasate deschise. Am uitat complet si a revenit. Imi doresc sa fiu prezenta in momentul de fata de 100 de ori mai mult, astfel incat sa-mi pot uita amaraciunea, iar dorintele obsesive sa mi se indeplineasca. 
Trisez... nu inseamna ca le uit. Cand le voi accepta demersul cu adevarat, atunci voi primi raspunsul. Pana atunci ... fie ca toate momentele sa fie traite cat mai adevarat si fie ca orice adiere de vant sa fie resimtita si apreciata in cel mai real mod posibil. 

marți, 15 noiembrie 2016

nous restons ensemble





"Quand tu es près de moi,
Cette chambre n'a plus de parois,
Mais des arbres oui, des arbres infinis,
Et quand tu es tellement près de moi,
C'est comme si ce plafond-là,
Il n'existait plus, je vois le ciel penché sur nous... qui restons ainsi,
Abandonnés tout comme si,
Il n'y avait plus rien, non plus rien d'autre au monde"





Le verbe "résister" doit toujours se conjuguer au présent.

Noi doi, pe o plaja italiana, iesind sa ne bem cafeaua de dimineata in apropierea marii. Noi doi, ca intr-un deja-vu, privind multitudinea de case colorate insirate de sus pana jos pe colina din fata noastra. Noi doi, simtindu-ne ca intr-un paradis mult inchipuit si schitat de atatea ori in mintea mea. Noi doi, intr-o iubire mult asteptata. Orice verb se conjuga la prezent, orice dorinta se simte ca si cum este indeplinita. Orice vis e realitate, sau oare realitatea e un vis? continua pana la infinit. Nu ceda niciodata, iar lumea este a ta. Noi doi atinsi de racoarea valurilor, noi doi zambindu-ne ca si cum am stii secretul timpului. Timpul s-a oprit intr-o zi de Ianuarie, iar timpul si-a reluat cursul in ziua cand am izbandit. Noi doi am depasit barierele fantomelor de dinainte. Noi doi suntem mai mult decat orice asteptare. Noi doi suntem sortiti. Noi doi, mangaiati de razele soarelui si bucurati la auzul muzicii din departare. Peisajul perfect: marea, casele colorate, umbrelele portocalii si TU. De mi-ai asterne ultima rasuflare in acest moment, nu m-as mai plange de nimic. Acum o saptamana, noi doi in zgomotul siluetelor dansante, noi doi in zbuciumul coridoarelor fara sfarsit, noi doi in claxoanele din centru, noi doi razand ocolind obstacolele strazilor, noi doi privindu-ne ca si cum ne-am cunoaste din vieti anterioare. Tu te trezesti la realitate, si iti dai seama ca realitatea ta sunt eu. Iei hotararea sa fii langa mine, negresit. Risti sa nu gasesti ceva mai mult, renunti la celelalte posibilitati. Doar riscand, castigi.
Noi doi, jurandu-ne iubire eterna, inconjurati de un val alb de siguranta. Noi doi si casa noastra colorata. 

sa-l inchidem in idealul lui imaginat

Seducator, fermecator, ambitios- pe termen scurt, cu vise marete, usor de indeplinit, fara manifestari psihonevrotice, fara a fi influentat de stress, fara a experimenta bucurii sau tristeti, fara scrupule, fara lectii invatate, obsedat de trecut, narcisist, fara suflet. Nu gaseste nicio semnificatie in nimic, mereu plictisit, pare puternic si invincibil, iar ambitia iti confera iluzia ca el isi va indeplini visul foarte usor. Nu. El nu isi va indeplini scopul, nu va deveni puternic sau faimos, el va esua in toate privintele, pentru ca isi cladeste viata pe o lipsa de seriozitate, fara munca onesta, doar cu siretlicuri ieftine. 
El este, draga mea, omul pe care l-ai crezut divin. El este, ceea ce numim noi, un psihopat. El nu simte nimic. El isi cladeaza viata pe iluzii. El nu stie sa isi atinga scopurile, dar te face sa crezi ca om mai maret decat el nu vei gasi. El va fi mereu in cautare si niciodata nu va gasi. Nu se va regasi pe sine, caci si-a impartit sufletul in bucati infime, care cu timpul, s-au dezintegrat. 
Draga mea, el este omul care ti-a ocupat ani buni din viata ta. El este persoana care ti-a impartit existenta in "inainte" si "dupa". Ti-a creat o confuzie de zile mari. Te-ai simtit parasita, te-ai simtit pedepsita, insa de fapt, primisei cel mai de pret cadou. 
Pe tine te influenteaza emotiile. Tu scrii din suflet. Tu cauti semnificatiile, nu le refolosesti, nu le arunci la gunoi. Pentru el nu inseamna nimic, desi pare ca cunoaste profunzimile mintii tale. El nu te-a inteles niciodata, mintea lui nu merita nici o treime din dedesubturile tale. El scrie atat de bine pentru ca nu are sentimente. El e un scriitor adevarat, pentru ca isi inventeaza personajele si emotiile. povestile lui nu sunt inspirate din realitate, realitatea si-o modeleaza pe povesti. El nu are cum sa inteleaga niciun sentiment pur, pentru ca nu e facut din aceleasi praf de stele ca tine. Diferenta celestiala intre voi doi este ca el nu simte pentru ca nu stie, iar tu nu simti pentru ca ai ales sa iti reprimi trairile. In momentul cand vei alege ca e timpul sa simti din nou, vei simti fara probleme/ El nu va cunoaste niciodata aceasta placere. De fapt, el nu cunoaste nicio placere. Stie sa te intoarca pe toate partile, dandu-ti iluzia ca iti e stapan, insa tu, draga mea, esti mai presus decat orice. Daca a fost sa inveti o lectie, este aceea ca domnesti peste tot regatul care ti se asterne la picioare. Nu e om mai presus de tine. Nu e om care sa simta si sa fie mai loial decat tine. Intr-o lume superficiala, tu le dai lectii tuturor despre omenie, buna crestere, profunzime si intelesuri ascunse. 
Ce sa faci cu un psihopat? nimic. sa stai pe loc si sa pierzi timpul. 

duminică, 18 septembrie 2016

Curajul de a alege

 Asa se intampla azi.
oare vom mai putea vreodata simti dragostea asa cum a fost prima oara? cel mai probabil NU.
 Ori iti dai reset total, la sentimente, emotii, suflet, uiti tot si o iei de la capat, dar fara erori sau ramasite, ori o parte din tine va ramane mereu ranita, neavand puterea sa se vindece sau sa accepte ceva mai mult.
in orice caz, am aflat secretul unei noi iubiri si unei noi sanse. Secretul consta in a-ti da permisiunea sa te indragostesti din nou, din a lasa zidul format intre tine si cei din jur sa se clatine. Azi am decis ca el merita sa ma indragostesc de el. Azi am decis ca pentru moment, am incetat cautarea, si voi incepe sa ma indragostesc de ea. E momentul acela in care accepti ca persoana din fata ta este suficienta. Indiferent de cat de extraordinara a fost persoana din relatia ta anterioara, tot ea a fost cea care te-a facut sa simti cea mai mare suferinta a vietii tale. Deci, nu era perfecta. Cand te uiti inapoi, iti aduci mai mult aminte de sentimentele de tristete, disperare, certurile, neintelegerile, lacrimile, neincrederea. Toate momentele frumoase palesc. Ele au fost traite atunci. acum nu isi mai au rostul. Tu ai evoluat. esti altul. Esti mai bun, sau nu. Poate nu ti-ai gasit inca potentialul. Inca te recuperezi, inca te joci cu viata ta, inainte de a te aseza si a incepe ceea ce numesc unii "drumul maturitatii". Intr-o zi te va lovi. Te va lovi o dorinta de a te trezi in fiecare dimineata langa cineva care pur si simplu te intelege, te face sa razi, e acolo mereu, e simpatica, e buna, e curajoasa, generoasa, vulnerabila. Nu isi mai au rost criteriile inutile si imature: top model, blond, ochi albastrii, 1,80, cu bani, cu masina, cu zambet de reclama, cu catel, cu motan, cu hamster, fara frati, cu apartament in Romana, popular, agreat de lumea buna. Nu. Nu caracteristicile acestea comerciale te vor ajuta la greu, nu ele te vor tine de mana cand vei simti ca viata te loveste din toate directiile. Nu vei suna parul blond la 4 dimineata, mort de oboseala. Nu vei simti bucuria unui rasarit in Italia, singur pe plaja, alaturi de sufletul petrecerii. Toate momentele frumoase vor merita in viata. Iti vei da seama. Sper ca nu prea tarziu. Deschide ochii si de fapt, inchide-i. Lasa-ti sufletul sa aleaga. Alege sa iubesti cu mintea, alege sa iubesti o perspectiva de viitor linistita. Cine ti-a spus ca nu vei simti pasiune arzatoare si cu el/ea? crede-ma, daca exista chimie si apropiere, doi oameni se transforma din cei mai cuminti in cei mai nebuni. Instinctele le au toti, conteaza fata de cine te vei dezlantui. Invata sa cauti jumatatea sub stratul exterior pe care fiecare alege sa il afiseze. Fii mai mult decat atat. Fii mai mult decat majoritatea. Uita-te in jur, cate relatii superficiale, de ochii lumii. iubirea adevarata are obiceiul de a se intoarce. Nu conteaza timpul. Poti fi un an cu cineva si sa te intorci la el dupa inca 10 petrecuti intr-o fericire cu mult mai putin intensa decat anul acela. Alege sa fii curajos. Nu spune "nu" chemarii intuitiei. Da, vorbesc de sentimentul ala ciudat care te impinge spre o anumita persoana, fara sa intelegi motivul. Voi doi sunteti sortiti. Nu te mai opune. Lasa listele, asteptarile, si doar incearca. Nu stii peste ce vei da.


monolog, dialog... inventate, reale .. nici eu nu stiu

Sunt mai mult decat ieri si sunt diferita fata de maine.
Daca ma intrebi cand am plecat, raspunsul va fi "ieri".
Sunt imprevizibila intr-un mod incert, de parca am multiple personalitati, pe care nu le poti cuprinde in raza ta vizuala.
Am ceva fermecator, care te atrage spre mine, care te face sa te intorci si sa te intrebi mereu "ce are ea?".
Daca te-as iubi, as face-o intr-o zi cat te-a iubit ea in 3 ani, fara intrebari, fara interese, fara asteptari si fara planuri. Azi, acum, la maxim de intens si doar pe tine.
Intr-o camera plina cu toti oamenii din lume, mainile mele te vor cauta mereu pe tine. Fara tine, nu as avea pace.
Dar am pacea mea, care ma face gata sa primesc pe altcineva in ea.
Daca ma intrebi care e idealul meu de paradis, raspunsul si descrierea ar fi exact cum l-ai descrie si tu.
Desi nu iti dai seama, ne potrivim intr-un mod izbitor si plin de coincidente.
Oare karma functioneaza?
Oare destinul exista? Oare el mi te-a scos in cale de nenumarate ori?
La 11:11, dorinta mea esti tu. Ma framanti si ma intarati si ma faci curioasa.
Nu te pot citi si asta ma face si mai intaratata.
Cred ca sub stratul tau superficial se ascund o multime de lucruri minunate.
Ai calitatile pe care le-am scris pe o lista invizibila, trimisa spre ingerul meu pazitor ca dorinta de nunta.
Hai sa iti spun un secret.
Sunt cea mai fraiera fiinta de pe acest pamant.
Sunt plina de indoieli, nu am incredere in mine, imi fac mii de griji, traiesc cu paranoia in vene, nu stiu sa profit de nicio sansa, spun numai prostii in momentele cele mai importante si regret o groaza dupa.
Si inca unul.
Sunt fraiera doar cand mi se deschide sufletul si se misca ceva in mine.
In rest, sunt cea mai de gheata persoana, nepasatoare la suferinte, aroganta si nesimtita. Fara compasiune, fara empatie, fara emotii. Toate caracteristicile acestea frumoase vin ca niste ramasite si cicatrici pe care le port inevitabil, ramase in urma a ceea ce numim noi "prima deziluzie" si singura careia i-am permis sa stearga cu mine pe jos.
Intr-o lume falsa, superficiala, gri, tu m-ai facut sa rad.
Cand traiam si ma amageam, ai aparut, si ai disparut la fel de usor.

Iar destinul se tot incapataneaza sa mi te puna in cale. "Ia-l, Fa-i ceva. Fa-l al tau."
"dar nu stiu cum!!!"
"trebuie sa gasesti singura calea. eu fac tot ce pot sa ti-l tin aici. cheia e la tine!"
"sincer, nu imi dau seama. ajuta-ma"
"te ajut mai mult decat e necesar. timpul trece. timpul vindeca, timpul aduce noutati, timpul iti e dusman deghizat in prieten. El iti da cu un pret pe care nu il poti plati."
"timpul trece, eu ma fac mai bine, si pe el tot nu il vindeca. Pur si simplu, trebuie sa mai astept. Momentul meu se apropie. Asa ma tii de 2 ani, tot asteptand un moment care nu mai vine."
"ar fi putut fi oricare din cele pe care ti le-am oferit. nu stiu cand ma voi satura sa te ajut. El e aici, inca singur. Ia-l. Fii smechera, Fii curajoasa."
"sunt curajoasa... doar nu stiu modalitatea."
"O vei afla, o vei simti, si vei fi fericita."
"multumesc. da-mi mai multe sanse, te rog."
"intotdeauna."

Intortocheata sunt caile vietii. De ce nu am putut fi o persoana simpla, fara atat de multe intrebari existentiale. fara atat de mult zbucium interior, fara atatea framantari? Atatea dorinte, atatea frustrari.
Oare cand va veni momentul cand noi doi ne vom tine de mana si vom stii ca viitorul ne apartine? si totul va fi mult mai frumos decat a fost pana acum.

vineri, 27 mai 2016

Feelings are a luxury that no woman can afford

Nu stiu sa apreciez momentul cand viata imi ofera cadoul mult visat, intr-o forma necunoscuta mie. Il pierd, apoi il plang si il vreau inapoi. Zic de ei ca sunt copii, eu fiind regina lor. Cate lectii o  sa mai ratez pana cand voi avea ceea ce imi doresc? decizii, optiuni, si parca nu am nimic. Incet, incet, timpul se scurge si ramanem fara. Oare cum va fi peste 5 ani? vei mai fi aici? dar tu? sunt curioasa. as face un pact sa pot da timpul inapoi. as da orice sa te am, dar nu stiu daca motivul e iubirea sau incapatanarea. Orgoliu? dorinta vie? plictiseala? nu ne-am potrivit in goana vietii. etapele noastre alearga cu viteze diferite, opresc in statii alaturate. Cand ne vom intersecta, nu te voi mai lasa sa pleci. gresesc, dar pana la urma, voi reusi. daca e sa fii al meu, ori tu, ori tu, vei fi.

luni, 2 mai 2016

m

Cea mai buna lectie invatata: ai rabdare! totul va veni la momentul potrivit, totul va veni cand deja ai uitat si deja ti-ai acceptat prezentul. Cu cat esti mai ancorat in prezent si cu cat uiti trecutul si viitorul, cu atat lasi universul sa te surprinda. nu mai incerca sa controlezi destinul. Destinul iti da semne, insa nu te va lasa niciodata sa il ghidezi. lasa-te tu ghidat de el. Semne, semne, semne.... sau doar coincidente? nu cred in coincidente.
acum e momentul sa fii libera, sa fii fericita si sa uiti de tot.  nu ai trait totul la timpul potrivit, inca mai ai de recuperat. esti nascuta sub o stea norocoasa, totul va fi perfect, insa mai ai de lucrat, mai ai de suferit, mai ai de invatat, mai ai de luptat. stelele iti aduc aminte ca te asteapta dorinta implinita la sfarsitul drumului, dar mai ai inca putin. mai ai de gustat si din celelalte aspecte ale vietii, e timpul pentru distractie, pentru prietenii, pentru calatorii, pentru libertate. nu e momentul pentru nicio alta captivitate.
traieste azi liber, fii prezenta. mindfulness, awarenessness...

luni, 21 martie 2016

It's you


M-ai facut sa simt asta pentru tine. Cum e aia cu "universul iti da atunci cand esti gata" ? oare cum as putea interpreta toate semnele si toata povestea noastra? un sir de coincidente amuzante sau niste sanse pe care niciunul nu stie ca trebuie sa fie luate in considerare? 
Te-ai jucat , si m-am jucat, si ne-am plictisit sau ne-am uitat. Nu stiu ce vreau, nu stiu ce simt, dar m-ai facut sa zambesc si acum mi-e dor de zambetul meu. 
Si cel mai crunt lucru e ca stiu ca ne vom mai intalni si ca intr-o zi... 
Pana atunci, ma multumesc cu durerea asta deosebita si cu sutele de intrebari si interpretari. 
"oare ce inseamna poza asta? ", "oare ce inseamna lucrul asta", "oare de ce au venit ei pana aici? " 
ma faci sa imi pierd mintile si in acelasi timp, imi dai un nou scop si o noua provocare. Problema e ca nu ma voi opri pana nu esti al meu. 


Nu am niciun motiv logic pentru care sunt atat de atrasa de tine. Esti diferit de toti pe care i-am cunoscut. esti exact de ce am nevoie, fara macar sa imi fi dat seama ca am nevoie de asa ceva. pur si simplu, ne potrivim prea mult si nu ne potrivim deloc. 
sa te pierd si pe tine ar insemna un esec prea mare in razboiul meu cu viata. eu si viata trebuie sa fim aliate, sa te castigam. Mai am putin de invins in lupta cu mine, iar apoi tine-te. pentru ca la tine vin. 

Still figuring out

Cum e cand gasesti persoana potrivita? O mie de fluturi in stomac, fiori si ameteli sau doar o liniste profunda? Un zambet inexplicabil sau o senzatie de arsura interioara? 
Incep sa cred ca iubirea mea nu e ceva linistit. Probabil situatiile prin care am fost nevoita sa trec ma atrag spre persoane pe care trebuie sa le vindec, pe care trebuie sa le invat si sa le ghidez de pe cele 7 carari inapoi pe drumul principal. 
Nu pot urma toate sfaturile pe care le primesc constant de la cei apropiati, si nici tu nu poti. Raspunsul e simplu; doar tu stii ce e in mintea ta si ce te face sa traiesti fericit. Ceea ce e corect si drept nu iti aduce intotdeuna intensitatea potrivita. 
Important e sa nu cedezi unui lucru mediocru doar din frica de a nu gasi altceva. Si important e sa nu lasi un lucru extraordinar sa plece, crezand ca nu merita. Doar daca iti e sortit, caile voastre se vor intalni din nou si din nou. Uneori, ceva duce spre altceva, si fiecare persoana e o noua lectie pentru tine. 
Nu stiu daca e mai bine sa let go si sa lasi universul sa se ocupe de fericirea ta sau sa iei situatia in mainile tale si sa iti aduci destinul langa destinul lui. Cred ca trebuie un echilibru intre cele doua, dar nu stiu cum il pot atinge. 
Nu stiu nici cum sa scap de mantra asta care m-a urmarit toata viata: cand sunt fericita, vine ceva si imi fura fericirea si ma face sa distrug totul. 
Poate secretul sta in a fi total imuna la emotii, atunci nu mai simt nimic si nici nu mai pierd comori. 
Iar sunt in situatia in care nu stiu ce sa fac. Tot ce a fost frumos a trecut mult prea repede, iar acum stagnez si ma uit la linia dintre liniste si nebunie si nu stiu ce sa fac. Oare trebuie sa ma calmez sau trebuie sa actionez? Oare nu e momentul de echilibru acum sau nu va fi niciodata? 
Povestea asta e un sir de coincidente care ma atrag si ma provoaca si nu cred ca ma voi potoli pana nu voi deslusi misterul. Sunt niste lucruri incredibile la mijloc si merit sa le am mai mult decat oricine altcineva. 

miercuri, 2 martie 2016

Better next time



 In ultimul an am cautat sa imi gasesc puterea ascunsa sub deziluzii, dezamagiri si lovituri. Am gasit-o, am platit toate preturile si am ramas falita. Am incercat sa tind spre spiritualitate, sa meditez, sa fiu ancorata aici, in prezent, sa nu mai fug incotro vad cu ochii si sa revin la dorinta mea atunci cand sunt pregatita. Fiecare are nevoie de timp, dar toate deciziile sumt relative si tu nu te poti lua dupa ce povestesc eu pentru ca povestea ta e diferita si nevoile tale nu sunt neaparat satisfacute de solutiile mele. 
Treaba cu mindfulness si awareness nu iese mereu. Iese pentru un moment, doua. Insa clipele alea merita tot zbuciumul. In clipele alea rare de fericire pura, las deoparte toata energia rea si fac loc pentru mai bine.
In momentul cand uit si cand imi accept prezentul, in secunda aia, primesc tot ce imi doresc. Degeaba ma lupt, degeaba imi doresc si imi imaginez situatii si planuri, la mine destinul vine cand ma astept mai putin si cand ma resemnez. Cand incetez lupta si accept ca si asa e bine si ca ma pot descurca sa construiesc din mai putin. 
Ma eliberez prin scris si as putea sa o fac mai des, insa am devenit iar un haos. 
Ianuarie si februarie sunt lunile cele mai grele din fiecare an al vietii mele. Acestea doua au fost ... Interesante, dar grele, pline de zbucium si intrebari. Dorinta mea de acum aproximativ 7-8 luni s-a indeplinit in februarie, iar la doua zile m-a lovit alta dorinta ce avea sa se indeplineasca. Ce are inca sa fie indeplinita. Pentru ca, revenind la una din filosofiile mele, eu stric tot ce ating, am stricat si lucrul asta deosebit care mi s-a intamplat. 
Ca asa sunt eu, impulsiva, disperata si nerabdatoare. Anxietatea nu imi da pace si miile de intrebari m-au facut sa o dau in bara clipa dupa clipa. Am coborat iar in profundul subconstient si mi-am intalnit iar cele mai de temut frici, care inca ma bantuie si nu ma lasa sa gasesc iar nenorocitul de mindfulness ca sa pot sa primesc si eu ce vreau. Sunt o egoista, dar am nevoie de floarea asta, ca sa pot incepe o noua primavara. Are un potential extrem de mare si nu am mai fost asa de fericita de mai mult de un an. 
Fie ce o fi, dar va fi al meu. 
Et quand tu es tellement près de moi,
C'est comme si ce plafond-là,
Il n'existait plus, je vois le ciel penché sur nous... qui restons ainsi,
Abandonnés tout comme si,
Il n'y avait plus rien, non plus rien d'autre au monde,

marți, 23 februarie 2016

same same same

All I ever had, I lost.
Everything that makes me smile, must be taken away from me. Everything I find beautiful manages to get destroyed by my ways. I don't know what to do, how to say it better, how to plea for divine forgiveness. I don't know how to be better, I don't know what to do to stop feeling this way.
I am tired of feeling empty, I am tired of keeping this wall so high, the sky cannot be seen.
I am tired of finding a smile in a sea of nothing and lose it for the sake of one mistake. Can destiny get any more cruel? Do I get to be anyone but me? Do I get to smile without the fear of losing everything by tomorrow? Do I get to experience shared joy? Isn't it the time just to be happy? Why would you give me one moment of pure bliss, then take it away from me? Can't I deserve better?
I am tired to destroy everything I touch. I am tired to open up and get crashed. I am tired to rise from ashes over and over again. I'm like a cat with 100 lives. When I think I lost it all, there I am, still alive.
I am tired of closing the doors and I earn to feel happiness again. I can't live in this agony of not feeling and then feeling and losing it.
why?
they have everything they want and I have nothing.

duminică, 21 februarie 2016

M-am saturat de lectii

In incercarea amara de a cauta o poza, un citat, un roman, orice, ca sa descrie ce simt eu acum, am gasit raspunsul: nu as stii cum sa scriu in search bar pentru a gasi exact ce amintiri nefaste mi-au venit in minte.
As putea scrie: heartbreak; was it even real?; did I matter?; Did I imagine 2 years?; was I living inside my hopes?.... 
Si nimic nu m-ar consola, nimic nu mi-ar da certitudinea. Pentru ca mereu am cautat o certitudine cand eram cu tine, rareori m-am simtit in siguranta. Traiam mereu cu indoiala si uite ca am avut dreptate. Au fost ani chinuiti ascunsi sub imaginea perfecta a armoniei, au fost mereu dorinte neimplinite si idei neimpartasite. Nimic nu venea de la sine, insa in iluzia zilnica, eu eram si fericita. 
Fericirea mea a fost aruncata foarte usor la gunoi si apoi refolosita pentru a o ferici pe alta. 
Si acum am inteles cum ti-ai invins tu slabiciunea. Ai mascat neputiinta cu iscusinta, folosindu-te de mine, de cea de dinainte si probabil, si de cea de acum. Ne-ai luat noua resursele si le-ai vandut fermecator ca fiind ale tale. Din putinul ei ai facut un castel pentru mine si din tot ce ti-am dat eu, ai impartit cat sa-ti ajunga o vesnicie pentru inca o mie de fete. 
Esti un farsor si jonglezi cu fericirea celor din jur. Tu nu vei fi niciodata implinit si desavarsit. Iti ascunzi handicapul si iti urmezi planul pe drumul de gheata, consolandu-te cu ce dobandesti de pe urma constructiei tale din materiale reciclate. Stii ca nu va tine mult si deja te gandesti cum te vei folosi si de ea, pentru a avansa in continuare. 
Oare eu ce am avut de castigat? Oricat de mult mi-as fi dorit sa fi fost diferita, timpul imi arata ca am fost doar o oarecare. Si la cat de repede mi-am gasit linistea dupa ce ai plecat, probabil am fost amandoi doar o alta oprire pe drumurile noastre complet diferite. 

vineri, 29 ianuarie 2016

pure bitterness

si iar sfarsit, si iar frustrari, si iar regrete ... cat mai tin?
cand voi putea scrie fericita:" sunt impacata, iubesc." ?
cat mai dureaza testele astea impuse de destin?
de cate ori ma voi lovi de aceleasi greseli si voi continua sa le fac?
de cate ori mai trec sansele pe langa mine, fara ca eu sa fi invatat cum sa profit de ele?
cate ocazii diferite va trebui sa mai accept pana cand se prinde una de mine?
cand ma vei lua in brate si va trece totul?
cand voi stii cine esti si cui trebuie sa ii ofer totul?
cand se va potrivi un suflet peste al meu?
cand voi putea avea iar conversatii nesfarsite si raspunsuri fericite?
mai e mult pana cand ma va lovi iubirea?
mai e mult pana cand va risca cineva pentru mine totul?
sunt demna de pus pe primul loc?
sunt demna sa ma descoperi?
cat de mult mai astept pana imi dau seama cine esti?
cat de mult mai imi ia pana te gasesc cu adevarat?
cat de multe esecuri trebuie sa mai suport?
cate nopti singure trebuie sa mai indur?
cate sperante sa mai am la 11:11?
cate pahare de vin mai e cazul sa fie baute singure?
nu poti doar sa fii cu mine ?
nu poti doar sa incerci?
nu poti doar sa reproduci un film?
nu poti doar sa risti mai mult?
si ce daca esuezi .... asa e viata.
Vreau sa risti o data mai mult pentru mine.
Vreau sa vezi o data ca am o mie de vieti diferite in mine.
Vreau sa vezi o data ca te pot duce in locuri nebanuite si total mai mult decat orice asteptare.

Fa-ma sa uit de tot

E aceeasi poveste intotdeauna. Nu stiu ce simt, nu vreau sa simt, dar esti cel mai aproape de absolutul meu. Ma lasi si apoi te intorci. Niciodata nu finalizam. Niciodata nu dam curs. Dorinte inabusite si frustrari permanente. Azi te uit si maine imi aduci aminte sa nu te uit. Ma tii legata si imi dai drumul suficient de mult, astfel incat sa nu pot fugi de tot. Ce viata e asta? Zic si zic ca nu imi pasa si de fiecare data tresar cand reincepem. Sunt inca aici, esti inca aici, dar pe cat de aproape, pe cat de departe. Accepta ca e ceva mai mult decat de suprafata, e o potriveala bolnava si o flacara ce trebuie consumata. Nu mai merge doar cu scantei atunci cand are potential de incendiu. Niciodata nu am simtit asa ceva si am tanjit dupa senzatia asta toata viata.
Vreau sa uit de tot, de viata asta, de regrete, de ce nu am si de tot ce nu imi iese. Vreau sa uit si cred ca tu ma poti face sa uit si doar sa simt. Nu am pretentii pe care nici eu nu le-as putea indeplini.
De fiecare data am impresia ca nu voi mai avea nicio sansa sa incerc. De fiecare data cand nu ne iese ma intreb care e problema de ocaziile nu ni se potrivesc. Unde e ocazia perfecta? unde e sansa sa traiesc si sa simt fara sa gandesc? Lasa totul deoparte si hai doar sa fim.

duminică, 10 ianuarie 2016

Cutremur

Viata mea a fost un cutremur in timpul caruia am dormit si nu m-am putut trezi. Acum ii simt doar replicile si traiesc imaginandu-mi cum ar fi fost. Traiesc intr-un haos, zdruncinata. Totul se misca in jurul meu, fiecare se lupta pe cont propriu, iar eu sunt in mijloc, dirijez actiunea, dar nu simt nimic si nu pot opri consecintele. Nu am trait cand mi-a venit vremea, iar acum caut in aceste replici fiorul cutremurator al acelei senzatii ce putea fi "the one". Nici macar nu ma sincronizez cu replicile. Au inceput sa imi reproseze si sa isi proiecteze esecurile asupra mea. Suntem facuti din acelasi praf de stele, dar undeva, vointa si puterea noastra au facut alte alegeri.
M-am hotarat sa ies la o intalnire cu scara Richter si sa o supun la un detector de minciuni. Gasesc momentul potrivit,  o prind in the mood si o intreb , mai in gluma, mai in serios, care-i treaba cu noi, ce vrea cu adevarat.  Si daca nu raspunde clar "da", dar nici "nu",  incep sa le zic tuturor sa plece intr-un oras unde uraganele isi anunta sosirea inainte de a distruge totul. Ii dirijez din umbra.
Ce bine ar fi fost sa fi putut controla intensitatea mea atunci cand te-am zdruncinat. Nu mi-am dat seama. Iarta-ma. Iarta-ma iar ca nu am stiut sa profit de puterea mea. Un cutremur e facut sa lase urme si oricate replici ar avea, ele nu il vor depasi niciodata. Poate raman in mintea ta, insa as fi vrut sa nu o ai atat de complicata incat sa alegi ce vor altii, ce e mai comod si nu spre ce alearga sufletul tau. La fel ca mine, traiesti cu intensitatea unui cutremur, iar replicile niciodata nu te vor satisface pe deplin. Replicile scurte si dese, usor de uitat, cat timp vor mai dura? Alege cutremurul, chiar daca eu nu stiu prea bine.