vineri, 29 ianuarie 2016

pure bitterness

si iar sfarsit, si iar frustrari, si iar regrete ... cat mai tin?
cand voi putea scrie fericita:" sunt impacata, iubesc." ?
cat mai dureaza testele astea impuse de destin?
de cate ori ma voi lovi de aceleasi greseli si voi continua sa le fac?
de cate ori mai trec sansele pe langa mine, fara ca eu sa fi invatat cum sa profit de ele?
cate ocazii diferite va trebui sa mai accept pana cand se prinde una de mine?
cand ma vei lua in brate si va trece totul?
cand voi stii cine esti si cui trebuie sa ii ofer totul?
cand se va potrivi un suflet peste al meu?
cand voi putea avea iar conversatii nesfarsite si raspunsuri fericite?
mai e mult pana cand ma va lovi iubirea?
mai e mult pana cand va risca cineva pentru mine totul?
sunt demna de pus pe primul loc?
sunt demna sa ma descoperi?
cat de mult mai astept pana imi dau seama cine esti?
cat de mult mai imi ia pana te gasesc cu adevarat?
cat de multe esecuri trebuie sa mai suport?
cate nopti singure trebuie sa mai indur?
cate sperante sa mai am la 11:11?
cate pahare de vin mai e cazul sa fie baute singure?
nu poti doar sa fii cu mine ?
nu poti doar sa incerci?
nu poti doar sa reproduci un film?
nu poti doar sa risti mai mult?
si ce daca esuezi .... asa e viata.
Vreau sa risti o data mai mult pentru mine.
Vreau sa vezi o data ca am o mie de vieti diferite in mine.
Vreau sa vezi o data ca te pot duce in locuri nebanuite si total mai mult decat orice asteptare.

Fa-ma sa uit de tot

E aceeasi poveste intotdeauna. Nu stiu ce simt, nu vreau sa simt, dar esti cel mai aproape de absolutul meu. Ma lasi si apoi te intorci. Niciodata nu finalizam. Niciodata nu dam curs. Dorinte inabusite si frustrari permanente. Azi te uit si maine imi aduci aminte sa nu te uit. Ma tii legata si imi dai drumul suficient de mult, astfel incat sa nu pot fugi de tot. Ce viata e asta? Zic si zic ca nu imi pasa si de fiecare data tresar cand reincepem. Sunt inca aici, esti inca aici, dar pe cat de aproape, pe cat de departe. Accepta ca e ceva mai mult decat de suprafata, e o potriveala bolnava si o flacara ce trebuie consumata. Nu mai merge doar cu scantei atunci cand are potential de incendiu. Niciodata nu am simtit asa ceva si am tanjit dupa senzatia asta toata viata.
Vreau sa uit de tot, de viata asta, de regrete, de ce nu am si de tot ce nu imi iese. Vreau sa uit si cred ca tu ma poti face sa uit si doar sa simt. Nu am pretentii pe care nici eu nu le-as putea indeplini.
De fiecare data am impresia ca nu voi mai avea nicio sansa sa incerc. De fiecare data cand nu ne iese ma intreb care e problema de ocaziile nu ni se potrivesc. Unde e ocazia perfecta? unde e sansa sa traiesc si sa simt fara sa gandesc? Lasa totul deoparte si hai doar sa fim.

duminică, 10 ianuarie 2016

Cutremur

Viata mea a fost un cutremur in timpul caruia am dormit si nu m-am putut trezi. Acum ii simt doar replicile si traiesc imaginandu-mi cum ar fi fost. Traiesc intr-un haos, zdruncinata. Totul se misca in jurul meu, fiecare se lupta pe cont propriu, iar eu sunt in mijloc, dirijez actiunea, dar nu simt nimic si nu pot opri consecintele. Nu am trait cand mi-a venit vremea, iar acum caut in aceste replici fiorul cutremurator al acelei senzatii ce putea fi "the one". Nici macar nu ma sincronizez cu replicile. Au inceput sa imi reproseze si sa isi proiecteze esecurile asupra mea. Suntem facuti din acelasi praf de stele, dar undeva, vointa si puterea noastra au facut alte alegeri.
M-am hotarat sa ies la o intalnire cu scara Richter si sa o supun la un detector de minciuni. Gasesc momentul potrivit,  o prind in the mood si o intreb , mai in gluma, mai in serios, care-i treaba cu noi, ce vrea cu adevarat.  Si daca nu raspunde clar "da", dar nici "nu",  incep sa le zic tuturor sa plece intr-un oras unde uraganele isi anunta sosirea inainte de a distruge totul. Ii dirijez din umbra.
Ce bine ar fi fost sa fi putut controla intensitatea mea atunci cand te-am zdruncinat. Nu mi-am dat seama. Iarta-ma. Iarta-ma iar ca nu am stiut sa profit de puterea mea. Un cutremur e facut sa lase urme si oricate replici ar avea, ele nu il vor depasi niciodata. Poate raman in mintea ta, insa as fi vrut sa nu o ai atat de complicata incat sa alegi ce vor altii, ce e mai comod si nu spre ce alearga sufletul tau. La fel ca mine, traiesti cu intensitatea unui cutremur, iar replicile niciodata nu te vor satisface pe deplin. Replicile scurte si dese, usor de uitat, cat timp vor mai dura? Alege cutremurul, chiar daca eu nu stiu prea bine.