duminică, 10 ianuarie 2016

Cutremur

Viata mea a fost un cutremur in timpul caruia am dormit si nu m-am putut trezi. Acum ii simt doar replicile si traiesc imaginandu-mi cum ar fi fost. Traiesc intr-un haos, zdruncinata. Totul se misca in jurul meu, fiecare se lupta pe cont propriu, iar eu sunt in mijloc, dirijez actiunea, dar nu simt nimic si nu pot opri consecintele. Nu am trait cand mi-a venit vremea, iar acum caut in aceste replici fiorul cutremurator al acelei senzatii ce putea fi "the one". Nici macar nu ma sincronizez cu replicile. Au inceput sa imi reproseze si sa isi proiecteze esecurile asupra mea. Suntem facuti din acelasi praf de stele, dar undeva, vointa si puterea noastra au facut alte alegeri.
M-am hotarat sa ies la o intalnire cu scara Richter si sa o supun la un detector de minciuni. Gasesc momentul potrivit,  o prind in the mood si o intreb , mai in gluma, mai in serios, care-i treaba cu noi, ce vrea cu adevarat.  Si daca nu raspunde clar "da", dar nici "nu",  incep sa le zic tuturor sa plece intr-un oras unde uraganele isi anunta sosirea inainte de a distruge totul. Ii dirijez din umbra.
Ce bine ar fi fost sa fi putut controla intensitatea mea atunci cand te-am zdruncinat. Nu mi-am dat seama. Iarta-ma. Iarta-ma iar ca nu am stiut sa profit de puterea mea. Un cutremur e facut sa lase urme si oricate replici ar avea, ele nu il vor depasi niciodata. Poate raman in mintea ta, insa as fi vrut sa nu o ai atat de complicata incat sa alegi ce vor altii, ce e mai comod si nu spre ce alearga sufletul tau. La fel ca mine, traiesti cu intensitatea unui cutremur, iar replicile niciodata nu te vor satisface pe deplin. Replicile scurte si dese, usor de uitat, cat timp vor mai dura? Alege cutremurul, chiar daca eu nu stiu prea bine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!