luni, 21 martie 2016

It's you


M-ai facut sa simt asta pentru tine. Cum e aia cu "universul iti da atunci cand esti gata" ? oare cum as putea interpreta toate semnele si toata povestea noastra? un sir de coincidente amuzante sau niste sanse pe care niciunul nu stie ca trebuie sa fie luate in considerare? 
Te-ai jucat , si m-am jucat, si ne-am plictisit sau ne-am uitat. Nu stiu ce vreau, nu stiu ce simt, dar m-ai facut sa zambesc si acum mi-e dor de zambetul meu. 
Si cel mai crunt lucru e ca stiu ca ne vom mai intalni si ca intr-o zi... 
Pana atunci, ma multumesc cu durerea asta deosebita si cu sutele de intrebari si interpretari. 
"oare ce inseamna poza asta? ", "oare ce inseamna lucrul asta", "oare de ce au venit ei pana aici? " 
ma faci sa imi pierd mintile si in acelasi timp, imi dai un nou scop si o noua provocare. Problema e ca nu ma voi opri pana nu esti al meu. 


Nu am niciun motiv logic pentru care sunt atat de atrasa de tine. Esti diferit de toti pe care i-am cunoscut. esti exact de ce am nevoie, fara macar sa imi fi dat seama ca am nevoie de asa ceva. pur si simplu, ne potrivim prea mult si nu ne potrivim deloc. 
sa te pierd si pe tine ar insemna un esec prea mare in razboiul meu cu viata. eu si viata trebuie sa fim aliate, sa te castigam. Mai am putin de invins in lupta cu mine, iar apoi tine-te. pentru ca la tine vin. 

Still figuring out

Cum e cand gasesti persoana potrivita? O mie de fluturi in stomac, fiori si ameteli sau doar o liniste profunda? Un zambet inexplicabil sau o senzatie de arsura interioara? 
Incep sa cred ca iubirea mea nu e ceva linistit. Probabil situatiile prin care am fost nevoita sa trec ma atrag spre persoane pe care trebuie sa le vindec, pe care trebuie sa le invat si sa le ghidez de pe cele 7 carari inapoi pe drumul principal. 
Nu pot urma toate sfaturile pe care le primesc constant de la cei apropiati, si nici tu nu poti. Raspunsul e simplu; doar tu stii ce e in mintea ta si ce te face sa traiesti fericit. Ceea ce e corect si drept nu iti aduce intotdeuna intensitatea potrivita. 
Important e sa nu cedezi unui lucru mediocru doar din frica de a nu gasi altceva. Si important e sa nu lasi un lucru extraordinar sa plece, crezand ca nu merita. Doar daca iti e sortit, caile voastre se vor intalni din nou si din nou. Uneori, ceva duce spre altceva, si fiecare persoana e o noua lectie pentru tine. 
Nu stiu daca e mai bine sa let go si sa lasi universul sa se ocupe de fericirea ta sau sa iei situatia in mainile tale si sa iti aduci destinul langa destinul lui. Cred ca trebuie un echilibru intre cele doua, dar nu stiu cum il pot atinge. 
Nu stiu nici cum sa scap de mantra asta care m-a urmarit toata viata: cand sunt fericita, vine ceva si imi fura fericirea si ma face sa distrug totul. 
Poate secretul sta in a fi total imuna la emotii, atunci nu mai simt nimic si nici nu mai pierd comori. 
Iar sunt in situatia in care nu stiu ce sa fac. Tot ce a fost frumos a trecut mult prea repede, iar acum stagnez si ma uit la linia dintre liniste si nebunie si nu stiu ce sa fac. Oare trebuie sa ma calmez sau trebuie sa actionez? Oare nu e momentul de echilibru acum sau nu va fi niciodata? 
Povestea asta e un sir de coincidente care ma atrag si ma provoaca si nu cred ca ma voi potoli pana nu voi deslusi misterul. Sunt niste lucruri incredibile la mijloc si merit sa le am mai mult decat oricine altcineva. 

miercuri, 2 martie 2016

Better next time



 In ultimul an am cautat sa imi gasesc puterea ascunsa sub deziluzii, dezamagiri si lovituri. Am gasit-o, am platit toate preturile si am ramas falita. Am incercat sa tind spre spiritualitate, sa meditez, sa fiu ancorata aici, in prezent, sa nu mai fug incotro vad cu ochii si sa revin la dorinta mea atunci cand sunt pregatita. Fiecare are nevoie de timp, dar toate deciziile sumt relative si tu nu te poti lua dupa ce povestesc eu pentru ca povestea ta e diferita si nevoile tale nu sunt neaparat satisfacute de solutiile mele. 
Treaba cu mindfulness si awareness nu iese mereu. Iese pentru un moment, doua. Insa clipele alea merita tot zbuciumul. In clipele alea rare de fericire pura, las deoparte toata energia rea si fac loc pentru mai bine.
In momentul cand uit si cand imi accept prezentul, in secunda aia, primesc tot ce imi doresc. Degeaba ma lupt, degeaba imi doresc si imi imaginez situatii si planuri, la mine destinul vine cand ma astept mai putin si cand ma resemnez. Cand incetez lupta si accept ca si asa e bine si ca ma pot descurca sa construiesc din mai putin. 
Ma eliberez prin scris si as putea sa o fac mai des, insa am devenit iar un haos. 
Ianuarie si februarie sunt lunile cele mai grele din fiecare an al vietii mele. Acestea doua au fost ... Interesante, dar grele, pline de zbucium si intrebari. Dorinta mea de acum aproximativ 7-8 luni s-a indeplinit in februarie, iar la doua zile m-a lovit alta dorinta ce avea sa se indeplineasca. Ce are inca sa fie indeplinita. Pentru ca, revenind la una din filosofiile mele, eu stric tot ce ating, am stricat si lucrul asta deosebit care mi s-a intamplat. 
Ca asa sunt eu, impulsiva, disperata si nerabdatoare. Anxietatea nu imi da pace si miile de intrebari m-au facut sa o dau in bara clipa dupa clipa. Am coborat iar in profundul subconstient si mi-am intalnit iar cele mai de temut frici, care inca ma bantuie si nu ma lasa sa gasesc iar nenorocitul de mindfulness ca sa pot sa primesc si eu ce vreau. Sunt o egoista, dar am nevoie de floarea asta, ca sa pot incepe o noua primavara. Are un potential extrem de mare si nu am mai fost asa de fericita de mai mult de un an. 
Fie ce o fi, dar va fi al meu. 
Et quand tu es tellement près de moi,
C'est comme si ce plafond-là,
Il n'existait plus, je vois le ciel penché sur nous... qui restons ainsi,
Abandonnés tout comme si,
Il n'y avait plus rien, non plus rien d'autre au monde,