miercuri, 2 martie 2016

Better next time



 In ultimul an am cautat sa imi gasesc puterea ascunsa sub deziluzii, dezamagiri si lovituri. Am gasit-o, am platit toate preturile si am ramas falita. Am incercat sa tind spre spiritualitate, sa meditez, sa fiu ancorata aici, in prezent, sa nu mai fug incotro vad cu ochii si sa revin la dorinta mea atunci cand sunt pregatita. Fiecare are nevoie de timp, dar toate deciziile sumt relative si tu nu te poti lua dupa ce povestesc eu pentru ca povestea ta e diferita si nevoile tale nu sunt neaparat satisfacute de solutiile mele. 
Treaba cu mindfulness si awareness nu iese mereu. Iese pentru un moment, doua. Insa clipele alea merita tot zbuciumul. In clipele alea rare de fericire pura, las deoparte toata energia rea si fac loc pentru mai bine.
In momentul cand uit si cand imi accept prezentul, in secunda aia, primesc tot ce imi doresc. Degeaba ma lupt, degeaba imi doresc si imi imaginez situatii si planuri, la mine destinul vine cand ma astept mai putin si cand ma resemnez. Cand incetez lupta si accept ca si asa e bine si ca ma pot descurca sa construiesc din mai putin. 
Ma eliberez prin scris si as putea sa o fac mai des, insa am devenit iar un haos. 
Ianuarie si februarie sunt lunile cele mai grele din fiecare an al vietii mele. Acestea doua au fost ... Interesante, dar grele, pline de zbucium si intrebari. Dorinta mea de acum aproximativ 7-8 luni s-a indeplinit in februarie, iar la doua zile m-a lovit alta dorinta ce avea sa se indeplineasca. Ce are inca sa fie indeplinita. Pentru ca, revenind la una din filosofiile mele, eu stric tot ce ating, am stricat si lucrul asta deosebit care mi s-a intamplat. 
Ca asa sunt eu, impulsiva, disperata si nerabdatoare. Anxietatea nu imi da pace si miile de intrebari m-au facut sa o dau in bara clipa dupa clipa. Am coborat iar in profundul subconstient si mi-am intalnit iar cele mai de temut frici, care inca ma bantuie si nu ma lasa sa gasesc iar nenorocitul de mindfulness ca sa pot sa primesc si eu ce vreau. Sunt o egoista, dar am nevoie de floarea asta, ca sa pot incepe o noua primavara. Are un potential extrem de mare si nu am mai fost asa de fericita de mai mult de un an. 
Fie ce o fi, dar va fi al meu. 
Et quand tu es tellement près de moi,
C'est comme si ce plafond-là,
Il n'existait plus, je vois le ciel penché sur nous... qui restons ainsi,
Abandonnés tout comme si,
Il n'y avait plus rien, non plus rien d'autre au monde,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!