duminică, 18 septembrie 2016

monolog, dialog... inventate, reale .. nici eu nu stiu

Sunt mai mult decat ieri si sunt diferita fata de maine.
Daca ma intrebi cand am plecat, raspunsul va fi "ieri".
Sunt imprevizibila intr-un mod incert, de parca am multiple personalitati, pe care nu le poti cuprinde in raza ta vizuala.
Am ceva fermecator, care te atrage spre mine, care te face sa te intorci si sa te intrebi mereu "ce are ea?".
Daca te-as iubi, as face-o intr-o zi cat te-a iubit ea in 3 ani, fara intrebari, fara interese, fara asteptari si fara planuri. Azi, acum, la maxim de intens si doar pe tine.
Intr-o camera plina cu toti oamenii din lume, mainile mele te vor cauta mereu pe tine. Fara tine, nu as avea pace.
Dar am pacea mea, care ma face gata sa primesc pe altcineva in ea.
Daca ma intrebi care e idealul meu de paradis, raspunsul si descrierea ar fi exact cum l-ai descrie si tu.
Desi nu iti dai seama, ne potrivim intr-un mod izbitor si plin de coincidente.
Oare karma functioneaza?
Oare destinul exista? Oare el mi te-a scos in cale de nenumarate ori?
La 11:11, dorinta mea esti tu. Ma framanti si ma intarati si ma faci curioasa.
Nu te pot citi si asta ma face si mai intaratata.
Cred ca sub stratul tau superficial se ascund o multime de lucruri minunate.
Ai calitatile pe care le-am scris pe o lista invizibila, trimisa spre ingerul meu pazitor ca dorinta de nunta.
Hai sa iti spun un secret.
Sunt cea mai fraiera fiinta de pe acest pamant.
Sunt plina de indoieli, nu am incredere in mine, imi fac mii de griji, traiesc cu paranoia in vene, nu stiu sa profit de nicio sansa, spun numai prostii in momentele cele mai importante si regret o groaza dupa.
Si inca unul.
Sunt fraiera doar cand mi se deschide sufletul si se misca ceva in mine.
In rest, sunt cea mai de gheata persoana, nepasatoare la suferinte, aroganta si nesimtita. Fara compasiune, fara empatie, fara emotii. Toate caracteristicile acestea frumoase vin ca niste ramasite si cicatrici pe care le port inevitabil, ramase in urma a ceea ce numim noi "prima deziluzie" si singura careia i-am permis sa stearga cu mine pe jos.
Intr-o lume falsa, superficiala, gri, tu m-ai facut sa rad.
Cand traiam si ma amageam, ai aparut, si ai disparut la fel de usor.

Iar destinul se tot incapataneaza sa mi te puna in cale. "Ia-l, Fa-i ceva. Fa-l al tau."
"dar nu stiu cum!!!"
"trebuie sa gasesti singura calea. eu fac tot ce pot sa ti-l tin aici. cheia e la tine!"
"sincer, nu imi dau seama. ajuta-ma"
"te ajut mai mult decat e necesar. timpul trece. timpul vindeca, timpul aduce noutati, timpul iti e dusman deghizat in prieten. El iti da cu un pret pe care nu il poti plati."
"timpul trece, eu ma fac mai bine, si pe el tot nu il vindeca. Pur si simplu, trebuie sa mai astept. Momentul meu se apropie. Asa ma tii de 2 ani, tot asteptand un moment care nu mai vine."
"ar fi putut fi oricare din cele pe care ti le-am oferit. nu stiu cand ma voi satura sa te ajut. El e aici, inca singur. Ia-l. Fii smechera, Fii curajoasa."
"sunt curajoasa... doar nu stiu modalitatea."
"O vei afla, o vei simti, si vei fi fericita."
"multumesc. da-mi mai multe sanse, te rog."
"intotdeauna."

Intortocheata sunt caile vietii. De ce nu am putut fi o persoana simpla, fara atat de multe intrebari existentiale. fara atat de mult zbucium interior, fara atatea framantari? Atatea dorinte, atatea frustrari.
Oare cand va veni momentul cand noi doi ne vom tine de mana si vom stii ca viitorul ne apartine? si totul va fi mult mai frumos decat a fost pana acum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!