marți, 15 noiembrie 2016

nous restons ensemble





"Quand tu es près de moi,
Cette chambre n'a plus de parois,
Mais des arbres oui, des arbres infinis,
Et quand tu es tellement près de moi,
C'est comme si ce plafond-là,
Il n'existait plus, je vois le ciel penché sur nous... qui restons ainsi,
Abandonnés tout comme si,
Il n'y avait plus rien, non plus rien d'autre au monde"





Le verbe "résister" doit toujours se conjuguer au présent.

Noi doi, pe o plaja italiana, iesind sa ne bem cafeaua de dimineata in apropierea marii. Noi doi, ca intr-un deja-vu, privind multitudinea de case colorate insirate de sus pana jos pe colina din fata noastra. Noi doi, simtindu-ne ca intr-un paradis mult inchipuit si schitat de atatea ori in mintea mea. Noi doi, intr-o iubire mult asteptata. Orice verb se conjuga la prezent, orice dorinta se simte ca si cum este indeplinita. Orice vis e realitate, sau oare realitatea e un vis? continua pana la infinit. Nu ceda niciodata, iar lumea este a ta. Noi doi atinsi de racoarea valurilor, noi doi zambindu-ne ca si cum am stii secretul timpului. Timpul s-a oprit intr-o zi de Ianuarie, iar timpul si-a reluat cursul in ziua cand am izbandit. Noi doi am depasit barierele fantomelor de dinainte. Noi doi suntem mai mult decat orice asteptare. Noi doi suntem sortiti. Noi doi, mangaiati de razele soarelui si bucurati la auzul muzicii din departare. Peisajul perfect: marea, casele colorate, umbrelele portocalii si TU. De mi-ai asterne ultima rasuflare in acest moment, nu m-as mai plange de nimic. Acum o saptamana, noi doi in zgomotul siluetelor dansante, noi doi in zbuciumul coridoarelor fara sfarsit, noi doi in claxoanele din centru, noi doi razand ocolind obstacolele strazilor, noi doi privindu-ne ca si cum ne-am cunoaste din vieti anterioare. Tu te trezesti la realitate, si iti dai seama ca realitatea ta sunt eu. Iei hotararea sa fii langa mine, negresit. Risti sa nu gasesti ceva mai mult, renunti la celelalte posibilitati. Doar riscand, castigi.
Noi doi, jurandu-ne iubire eterna, inconjurati de un val alb de siguranta. Noi doi si casa noastra colorata. 

sa-l inchidem in idealul lui imaginat

Seducator, fermecator, ambitios- pe termen scurt, cu vise marete, usor de indeplinit, fara manifestari psihonevrotice, fara a fi influentat de stress, fara a experimenta bucurii sau tristeti, fara scrupule, fara lectii invatate, obsedat de trecut, narcisist, fara suflet. Nu gaseste nicio semnificatie in nimic, mereu plictisit, pare puternic si invincibil, iar ambitia iti confera iluzia ca el isi va indeplini visul foarte usor. Nu. El nu isi va indeplini scopul, nu va deveni puternic sau faimos, el va esua in toate privintele, pentru ca isi cladeste viata pe o lipsa de seriozitate, fara munca onesta, doar cu siretlicuri ieftine. 
El este, draga mea, omul pe care l-ai crezut divin. El este, ceea ce numim noi, un psihopat. El nu simte nimic. El isi cladeaza viata pe iluzii. El nu stie sa isi atinga scopurile, dar te face sa crezi ca om mai maret decat el nu vei gasi. El va fi mereu in cautare si niciodata nu va gasi. Nu se va regasi pe sine, caci si-a impartit sufletul in bucati infime, care cu timpul, s-au dezintegrat. 
Draga mea, el este omul care ti-a ocupat ani buni din viata ta. El este persoana care ti-a impartit existenta in "inainte" si "dupa". Ti-a creat o confuzie de zile mari. Te-ai simtit parasita, te-ai simtit pedepsita, insa de fapt, primisei cel mai de pret cadou. 
Pe tine te influenteaza emotiile. Tu scrii din suflet. Tu cauti semnificatiile, nu le refolosesti, nu le arunci la gunoi. Pentru el nu inseamna nimic, desi pare ca cunoaste profunzimile mintii tale. El nu te-a inteles niciodata, mintea lui nu merita nici o treime din dedesubturile tale. El scrie atat de bine pentru ca nu are sentimente. El e un scriitor adevarat, pentru ca isi inventeaza personajele si emotiile. povestile lui nu sunt inspirate din realitate, realitatea si-o modeleaza pe povesti. El nu are cum sa inteleaga niciun sentiment pur, pentru ca nu e facut din aceleasi praf de stele ca tine. Diferenta celestiala intre voi doi este ca el nu simte pentru ca nu stie, iar tu nu simti pentru ca ai ales sa iti reprimi trairile. In momentul cand vei alege ca e timpul sa simti din nou, vei simti fara probleme/ El nu va cunoaste niciodata aceasta placere. De fapt, el nu cunoaste nicio placere. Stie sa te intoarca pe toate partile, dandu-ti iluzia ca iti e stapan, insa tu, draga mea, esti mai presus decat orice. Daca a fost sa inveti o lectie, este aceea ca domnesti peste tot regatul care ti se asterne la picioare. Nu e om mai presus de tine. Nu e om care sa simta si sa fie mai loial decat tine. Intr-o lume superficiala, tu le dai lectii tuturor despre omenie, buna crestere, profunzime si intelesuri ascunse. 
Ce sa faci cu un psihopat? nimic. sa stai pe loc si sa pierzi timpul.