vineri, 2 decembrie 2016

Azi, acum

Viata este atat de frumoasa. O complicam degeaba. Ii caut intelesurile ascunse si mai mult ma pierd pe mine. Ma las prada momentelor si imi arunc visele si grijile sus in aer,  in timp ce inspir aceasta clipa pe care nu o voi mai regasi niciodata. 
Incet,  imi inchei pe rand socotelile cu trecutul. Traind prezentul, nu imi vine sa cred ca trecutul se intoarce pentru a pune punct oricarei povesti lasate deschise. Am uitat complet si a revenit. Imi doresc sa fiu prezenta in momentul de fata de 100 de ori mai mult, astfel incat sa-mi pot uita amaraciunea, iar dorintele obsesive sa mi se indeplineasca. 
Trisez... nu inseamna ca le uit. Cand le voi accepta demersul cu adevarat, atunci voi primi raspunsul. Pana atunci ... fie ca toate momentele sa fie traite cat mai adevarat si fie ca orice adiere de vant sa fie resimtita si apreciata in cel mai real mod posibil. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Show me some love!